jump to navigation

Jurnalism: Christine Ockrent, “Regina Christine” 23/05/2009

Posted by Theophyle in Jurnalism.
Tags: , ,
comments closed

112-3Nascuta in Bruxelles in 1944, intr-o familie de diplomati, Christine Ockrent a crescut si si-a facut studiile la Institutul de studii politice din Paris. Si-a continuat studiile la  Cambridge University in Marea Britanie si apoi a lucrat ca journalista pentru European Union Information Bureau (Bureau d’information des Communautes économiques européennes) in Paris. In 1967, s-a alaturat biroului din Paris al NBC News. Urmatorul an, Ockrent trece la CBS News ca asistenta de productie, apoi devine producatoare asociata la emisiunea celebra 60 Minutes, pe care o prezinta 8 ani la biroul din Londra. A fost corespondent European pentru magazinul People. In 1977, devine producatoare independenta pentru emisiunea de la ABC News, 20/20, si producatoare pentru canalul francez FR3.  Intre 1980-1981, Ockrent este ancora si editoare a stirilor de dimineata de la Radio Europe.  In 1979, ea da lovitura, luand un interviu in inchisoare fostului prim ministru al Sahului Iranului cu cateva zile inainte de a fi executat.

Anul urmator, devine responsabila jurnalului de 8 ore pe Europa 1. Christine Ockrent a fost prima femeie care a prezentat permanent un jurnal televizat de 20 de ore in Franta, la Antenne 2, din octombrie 1981. Biografia lui Christine Ockrent arata ca in aceasta epoca i s-a dat porecla de “Regina Christine”, pentru atitudinea aristocratica si personalitatea puternica. Directoare adjuncta la TF1 pana la privatizarea din 1987, ea revine in anul urmator la Antenne 2. Intre timp, Christine Ockrent s-a casatorit cu Bernard Kouchner, viitor ministru al Sanatatii (si actual ministru al Afacerilor Externe), cu care are un baiat, Alexandre, nascut in 1986. In plus, pe langa functiile de redactor sef si editorialist la RTL, journalista realizeaza mai multe emisiuni de dezbateri si reportaje, care au obtinut distinctii internationale. De asemenea, este directoarea si redactoarea magazinului  « L’Express » intre 1994 – 1996. Din 1997 produce si prezinta pe France 3 emisiunea “France Europe Express”.

112-2

Ockrent este: presedinta consiliului editorial al grupului Metro France; membra  a consiliului de administratie a “Reporters sans frontiers”; d’Aspen France; Grupul International de Criza.

Franta a ales-o impreuna cu alti 4 mari jurnalisti pentru a fi in Comitetul de Onoare la a 50-a aniversare a Tratatului de la Roma, actul de nastere simbolic al Uniunii Europene.

Ockrent este Cavaler al Legiunii de Onoare si Ofiter al Ordinului de Merit. A primit medalia de aur pentru cel mai bun prezentator de jurnal televizat (7 d’or) in 1985, premiul Super 7 d’or (1985), premiul  Stratégies (1985), si premiul Tézenas du Montcel (1998).

In 2008 a fost numita director general al France Monde.  Christine Ockrent este considerata unul dintre cei mai respectati jurnalisti ai Frantei, singurul om caruia Saddam Hussein i-a acordat un interviu in mijlocul Razboiului din Golf.  „Atunci cand ai nevoie de anumite  stiri imi dau seama cat de folositor este Internetul. Chiar ma intreb cateodata ce faceam noi inainte de Internet.”

The Times of London – intr-un profil facut, a acuzat-o pe Ockrent ca este un character dur si un”cub de gheata”.”Lucrul dragut despre cuburile de gheata este ca se pot topi!… Crescand professional in America, am simtit ca faceam un lucru serios si de aceea nu trebuia sa zambesc cand vorbeam despre razboi, de exemplu. Stereotipurile care se ivesc atunci cand o femeie nu zambeste…asta este ingrozitor, inseamna ca nu este normala. Si nu am zambit in continuare deoarece nu simteam ca pot zambi cand vorbesc despre razboi. Cred ca lucrul acesta mi-a dat reputatia de “cub de gheata”, iar eu eram doar serioasa cand lucram. Asta a fost acum 20 de ani!”

Reporters Sans Frontières – „Sunt in Consiliu de ani de zile. Incercam sa protejam jurnalistii cand au necazuri sau sunt in inchisoare; platim avocati, protestam, informam opinia publica…Avem o retea de corespondenti…Este o extensie utila a muncii noastre”  Ockrent este autoarea a 12 carti, cu subiecte europene si americane, inclusiv una despre Hillary Clinton si alta care examineaza cursa prezidentiala din 2004, Kerry-Bush.

Cartile  Christinei  Ockrent:

Bush-Kerry, Les Deux Amerique (Bush-Kerry, Cele doua Americi)
Dans Le Secret Des Princes (Consilier de taina al puterii)
La Double Vie De Hillary Clinton (Viata dubla a lui Hillary Clinton)
Duel: Comment La Television Faconne Un President (Duel:Cum televiziunea imbunatateste manierele unui Presedinte) impreuna cu 
Francois Mitterrand,  si Valery Giscard D’Estaing
L’Europe Racontee a Mon Fils: De Jules Cesar a L’euro (Europa povestita fiului meu: de la Iulius Cezar la euro) impreuna cu  Michel Antoine Burnier
Francoise Giroud: Une Ambition Francaise (Francoise Giroud: O ambitie franceza)
Les Grands Patrons: Comment Ils Voient Notre Avenir (Marii patroni: Cum vad ei viitorul nostru) impreuna cu  Jean Pierre Sereni,
Le Livre Noir De La Condition Des Femmes (Cartea neagra a conditiei femeilor) impreuna cu Sandrine Treiner

112-4

Madame La: Ces Femmes Qui Nous Gouvernent (Doamna…:Aceste femei care ne conduc)
La Memoire Du Coeur (Memoria inimii)
Michel Platini, Qu’avez-Vous Fait De Vos 20 Ans (Michel Platini, ce ati facut in 20 de ani) impreuna cu  Michel Platini
Portraits D’ici Et D’ailleurs (Portrete de aici si din alte parti)
Qu’avez Vous Fait De Vos 20 Ans: Leon Schwartzenberg cu  Leon Schwartzenberg,
Les Uns Et Les Autres: De Montand a Balladur (Despre unele si altele: de la Montand la Balladur)
Evil Empire: Third World War Now (Imperiul raului: Al treilea razboi mondial acum) impreuna cu  Alexandre De Marenches.

“Dans Le Secret Des Princes”   de Christine Ockrent si contele Alexandre de Marenches  a fost tradusa in romana sub titlul “Consilier de taina al puterii” la Ed. Humanitas in 1992. Cartea reprezinta un dialog intre doua personalitati. Din prezentarea cartii:

“Contele de Marenches s-a inrolat la 18 ani intr-un regiment de cavalerie.  Lupta in Rezistenta, trece granita in Spania si este internat intr-un lagar. Apoi, in Africa de Nord se alatura Regimentului 2 de spahii. Participa la luptele impotriva  Afrika Korps in Maroc. Trece in Biroul 2 al Marelui Stat Major de la Alger. Face Campania din Italia fiind serios ranit. Ajunge aghiotantul generalului Juin, care il readuce in Franta. Asigura legatura intre Juin, de Gaulle si Eisenhower. In 1946 refuza sa-si prezinte candidatura ca deputat, cum ii propusese de Gaulle, se intoarce acasa, repune in ordine afacerile familiei si lucreaza in industrie pana in 1970. In acelasi timp…indeplineste diverse misiuni in Orientul Mijlociu, Orientul Apropiat si Extremul Orient. In 1970 este chemat de Pompidou in fruntea Serviciului de  Documentare Externa si Contraspionaj, unde ramane pana in 1981. Mare ofiter al Legiunii de Onoare si unul din foarte putinii straini decorati de regina Angliei cu Ordinui Imperiului Britanic.”

Postat de @demeter

P.S. Doamna Ockrent este o femeie fenomenala, adevarat nu sunt prea multe de felul ei nicaieri. In Romania niciodata nu va putea creste o femeie la nivelul ei, nu din cauza lipsei de talent si nici din cauza ca nu exista in Romania femei verticale de felul doamnei Ockrent, ci pentru ca societatea romaneasca inca nu a ajuns sa pretuiasca caliatile unei Doamne adevarate. „Nobletea” cumparata cu bani nu suporta femei de genul Doamnei Ockrent si nici intelectualitatea fanariota de pe meleagurile noastre. Bibliophyle

 
 

Faima prin Vis sau Visul Faimos 21/05/2009

Posted by Theophyle in 1, Antologii.
Tags: , ,
comments closed

Legenda: De obicei, visele noastre raman private, dar in cazul oamenilor celebri, cu vise legate de evenimente semnificative, acestea sunt notate. Teoria relativitatii a lui Albert Einstein a fost inspirata de un vis in care el cobora de pe un munte rapid, urmarind schimbarea aparitiei stelelor atunci cand se apropia de viteza luminii.

111-1Paul McCartney a gasit melodia „Yesterday” intr-un vis – Paul McCartney este unul dintre cei mai faimosi cantareti si compozitori din toate timpurile. Conform cu Guinness Book of Records, cantecul apartinand Beatles „Yesterday” (1965) are cele mai numeroase inregistrari/interpretari din toate cantecele scrise vreodata si conform cu eticheta BMI, a fost interpretat de peste sapte milioane de ori in secolul XX. Melodia „Yesterday” i-a aparut lui Paul McCartney intr-un vis…The Beatles erau in Londra in 1965, filmand Help! si McCartney era cazat intr-o camera din podul casei parintesti pe Wimpole Street. Intr-o dimineata, intr-un vis, el a auzit un ansamblu de coarde clasic cantand si dupa cum povesteste el:

 „M-am trezit cu o melodie incantatoare rasunand in mintea mea. M-am gandit, “E grozava, ma intreb ce este? Langa mine era un pian, in dreapta patului, langa fereastra. M-am sculat din pat, m-am asezat la pian si am inceput sa redau melodia. Imi placea melodia foarte mult, dar pentru ca o visasem nu credeam ca eu am scris-o. ‘Nu, nu am scris niciodata asa ceva.’ Dar, aveam melodia, care era cel mai grozav lucru!”

111-2

Surse: Paul McCartney – Many Years From Now , Barry Miles (NY, Henry Holt, 1997)

Abraham Lincoln si-a visat asasinarea –  Presedintele Abraham Lincoln a povestit urmatorul vis sotiei, cu cateva zile inainte de asasinarea sa:

„Acum zece zile m-am dus la culcare foarte tarziu, asteptand misive importante de pe front. Nu eram de mult timp in pat, dar curand am inceput sa visez. Se parea ca eram rigid ca un mort. Apoi am auzit plansete innabusite, ca si cum mai multi oameni plangeau. Am crezut ca am iesit din pat si am coborat scarile. Acolo linistea era intrerupta de aceleasi bocete, dar oamenii erau invizibili. Am trecut prin fiecare camera; nici o persoana nu era prezenta, dar aceleasi plansete le auzeam pe oriunde treceam. Era lumina in toate camerele; toate obiectele imi erau familiare; dar unde erau oamenii care jeleau ca si cum li se rupea sufletul?

Eram incurcat si alarmat. Care era intelesul? Hotarat sa aflu cauza acestei stari atat de misterioase si socante, am mers din nou din camera in camera pana am ajuns in East Room, unde am intrat. Acolo am avut o supriza infioratoare. In fata mea era asezat un catafalc, pe care statea un corp imbracat in vesminte mortuare. In jurul lui erau soldati care faceau de garda; si erau multi oameni, cativa uitandu-se sumbru la cadavru, altii plangand.  ‘Cine este mort in Casa Alba?’ l-am intrebat pe unul dintre soldati. “Presedintele”, a fost raspunsul; “a fost omorat de un asasin!”  Apoi a venit un suspin din partea multimii, atat de tare incat m-a trezit din vis.”

111-3

Sursa: Recollections of Abraham Lincoln, 1847-1885 , Ward Hill Lamon, 1911

Mary Shelley – Frankenstein, inspirat de un vis – In vara anului 1816, Mary Wollstonecraft Godwin, in varsta de 19 ani si prietenul sau, poetul Percy Shelley (cu care s-a casatorit in acelasi an), l-au vizitat pe poetul Lord Byron la vila sa, de langa  Lacul Geneva in Elvetia. Vremea furtunoasa ii tinea adesea in casa, cand ei si ceilalti musafiri citeau cateodata povesti cu stafii. Intr-o seara, Byron i-a provocat pe musafiri sa scrie ei insisi o asemenea poveste.
 
Povestea lui Mary, inspirata de un vis a devenit Frankenstein.

„Cand mi-am pus caput pe perna, nu am adormit, dar nici nu eram complet treaza…Am vazut…cu ochii inchisi, dar cu ochii mintii… Am vazut studentul palid al artelor necurate ingenunchind langa lucrul ce-l crease. Am vazut fantasma hidoasa a unui om nascandu-se, si apoi, ca urmare a lucrarii unei masinarii puternice, dand semne de viata si miscandu-se greoi, ca si cand ar fi fost pe jumatate viu. Infricosator trebuie sa fie; cel mai infricosator lucru ar fi efectul straduintei omului de a imita lucrarea Creatorului in aceasta lume.

…Am deschis ochii in teroare. Ideea imi poseda mintea si un fior de frica m-a strabatut si am dorit sa schimb imaginea ingrozitoare din visul meu cu realitatea ce ma inconjura… Nu am putut sa scap cu usurinta de fantoma mea hidoasa. Trebuia sa ma gandesc la altceva. O! Numai daca as fi putut sa scriu o poveste care sa-l ingrozeasca pe cititor asa cum ma speriasem eu noaptea trecuta!

Dulce ca lumina si inveselitoare era ideea care mi-a venit. ‘Am gasit! Ce m-a speriat pe mine ii va speria si pe altii; am nevoie numai sa descriu spectrul care mi-a bantuit visul.’ Pe pajiste am anuntat ca m-am gandit la o poveste. Am inceput in acea zi sa scriu cu urmatoarele cuvinte: ‘Era o noapte jalnica de noiembrie.“

111-4

Sursa: Mary Wollstonecraft Shelley, din introducerea ei la Frankenstein

111-5Un vis duce la Premiul Nobel  – Otto Loewi (1873-1961), un fiziologist nascut in Germania, a castigat Premiul Nobel pentru medicina in 1936 pentru cercetarile sale in transmisia chimica a impulsurilor nervoase. In 1903, Loewi a avut ideea ca s-ar putea sa existe o transmisie chimica a impulsuilui nervos in loc de una electrica, lucru crezut in acel moment, dar nu putea sa demonstreze aceasta idee.  A lasat ideea sa dormiteze in capul lui, pana cand, dupa 17 ani a avut urmatorul vis. Conform lui Loewi:

„In noaptea dinaintea Pastelui din acel an, m-am trezit, am aprins lumina si am notat cate ceva pe o foaie de hartie. Apoi am adormit din nou. Pe la 6 dimineata  mi-am dat seama ca in cursul noptii am notat ceva important, dar nu am fost in stare sa descifrez mazgaleala. Urmatoarea noapte, pe la 3, ideea s-a reintors. Era desenul unui experiment menit sa determine daca ipoteza transmisiei chimice la care ma gandisem cu 17 ani in urma era corecta.  M-am sculat imediat, m-am dus in laborator si am facut un experiment pe inima unei broaste, conform cu desenul din vis.”

Lui Loewi i-au luat 10 ani sa duca la indeplinire o serie de teste care sa satisfaca criticii sai, dar rezultatul visului sau initial a dus la fundamentarea teoriei transmisiei chimice a impulsului nervos si la un Premiu Nobel. Dr. Loewi a scris: „Cele mai multe descoperiri asa numite “intuitive” sunt asociatii facute de subconstient.”

 

Surse: The War of the Soups and the Sparks:  The Discovery of Neurotransmitters and the Dispute Over How Nerves Communicate, Elliot S Valenstein;  Otto Loewi, „An Autobiographical Sketch”, Perspectives in Biology and Medicine, Autumn, 1960

Masina de cusut – Elias Howe a inventat masina de cusut in 1845. A avut ideea unei masini cu un ac, dar nu putea sa-si dea seama cum ar putea sa coasa cu ea. A incercat mai intai cu un ac cu margini ascutite la ambele capete, dar nu a mers. Apoi, intr-o noapte, intr-un vis, era luat prizonier de un grup de bastinasi, care dansau in jurul lui. In timp ce se roteau, el a observat ca lanciile lor aveau gauri la capat.  Cand s-a trezit, a realizat ca visul i-a adus solutia la problema, facand masina de cusut operabila. A schimbat conceptia pentru a incorpora ideea din vis si a vazut ca merge.

Sursa: A Popular History of American Invention . (Waldemar Kaempffert, ed.) Vol II, New York Scribner’s Sons, 1924

111-6Madame C.J. Walker – De la vis la milionara, C.J. Walker (1867-1919) este mentionata in Guinness Book of Records ca prima femeie din SUA  self-made milionara. De asemenea a fost prima din familia sa nascuta libera. Walker a fondat si construit o companie de cosmetice Afro-Americana de mare success, care a facut-o multi-milionara. Walker suferea de o infectie a scalpului si pierduse mult din par in anii 1890. A inceput sa experimenteze cu medicamente patentate si produse de ingrijire a parului. Apoi, a avut un vis care i-a rezolvat problema:

“Mi-a raspuns la rugaciuni, pentru ca intr-o noapte am avut un vis, in care un negru imens mi-a aparut si mi-a spus ce anume sa amestec in parul meu.  O parte din amestec crestea in Africa, dar am trimis dupa el, l-am amestecat, l-am pus pe scalp si in cateva saptamani parul meu a inceput sa creasca mai repede decat cazuse. Am incercat si pe prieteni: le-a ajutat. M-am hotarat sa-l vand.”

Walker a fost antreprenoare, filantropista si activista sociala. „Sunt o femeie care provine din campurile de bumbac din Sud. De acolo am promovat la spalatul vaselor. De acolo – la bucatarie. Si de la bucatarie m-am promovat eu in afacerea de produse pentru par si cosmetice….Mi-am construit propria mea fabrica, pe pamantul meu.”

Surse: A’Lelia P. Bundles, 2001; Hope in a Jar: The Making of America’s Beauty Culture , Kathy Peiss, 1999, Owl Books

Postat de @demeter

Jurnalistii spatiului cosmic 20/05/2009

Posted by Theophyle in 1, Jurnalism.
Tags: ,
comments closed

Howard Benedict

110-1Howard Benedict a fost cunoscut si ca “veteranul” reportajului spatiului. De asemenea a fost Directorul executiv al  Astronaut Scholarship Foundation (Fundatia burselor astronautice). La inceputurile programului spatial al SUA, Benedict a introdus generatii in explorarea spatiului cosmic, acoperind mai mult de 2.000 de misiuni si lansari de rachete, in calitatea de scriitor senior al spatiului, din partea  Associated Press. A transmis reportaje despre primele 65 de zboruri cu echipaj uman in spatiu, de la  misiunea Mercury cu  Alan Shepard  in 1961, pana la a 34-a misiune Space Shuttle in 1990.
„Viata profesionala a lui Howard Benedict a inregistrat programul spatial de la primele zile. Intotdeauna obiectiv si drept, reportajul sau a devenit un model pentru America si pentru lumea intreaga.” spunea fostul senator  John Glenn, care a fost si primul astronaut pe orbita pamantului. „Howard a devenit un prieten loial si minunat pentru mine si pentru toti astronautii.”
 Benedict a scris trei carti despre programul spatial: NASA: A Quarter Century of Space Achievement (NASA: Un sfert de secol de realizari) in 1984; NASA: The Journey Continues (NASA: Calatoria continua) in 1989; si At Home in Space (Acasa in spatiu)  in 1995, iar  in 1994 a fost co-autor la Moon Shot: The Inside Story of America’s Race to the Moon (Proiectul lunar: Povestea din interior a cursei americane catre luna) impreuna cu colegul  reporter Jay Barbree si astronautii Alan Shepard si Deke Slayton.

In 1992, Benedict a inceput sa inspire o noua generatie de jurnalisti prin bursele oferite in domeniul stiintei si ingineriei oferite de  Astronaut Scholarship Foundation (ASF). El s-a retras din functia de Director executiv in 2004, dar a continuat sa activeze in  Board of Directors.

Peste 200 de studenti au beneficiat de aceste burse, iar ASF a alocat peste 2 milioane de dolari programului. Benedict a murit in 1995 „Munca sa va supravietui deoarece noi continuam programele pe care el si astronautii Mercury le-au initiat” a spus astronautul Owen Garriott, Presedintele Fundatiei.

James Schefter

J110-2ames Schefter, decedat in 2001, a facut reportaje care au acoperit programul spatial American, incepand de la cursa pentru luna, publicand si cartea  The Race (Cursa). In prefata cartii sale, Schefter descrie un weekend in octombrie 1957 cand, ca adolescent in North Dakota, el si prietenii sai au ascultat stirile revolutionare ca Rusii au lansat primul satelit artificial. „Noi nu am vazut Sputnikul” scrie el, “dar oricat de incetosata aveam privirea, am vazut viitorul. Acel weekend ne-a schimbat vietile tuturora, asa cum s-a schimbat si lumea in care traim.” Sase ani mai tarziu, a inceput sa scrie despre programul spatial al SUA, ca tanar reporter la Houston Chronicle. In timpul misiunilor lunare, Schefter scria pentru jurnalele Time si Life, o slujba care-i dadea acces direct la astronauti si familiile acestora.  Munca sa, scria el mai tarziu, s-a ridicat  la “un bilet in primul rand la cursa spatiala si nimeni si nimic nu ma puteau clinti de acolo.”,

Un eveniment i-a dat dreptate, in timpul misiunii Apollo 13, cand s-a renuntat la misiunea lunara. Cand Jim Lovell a transmis  „Houston, we’ve had a problem,” (Houston, am avut o problema) Schefter a fost desemnat sa acopere criza de la Controlul Misiunii. Cateva minute mai tarziu scria primele reportaje transmise telephonic despre renuntarea la aselenizare. Schefter isi amintea ca slujba sa putea avea consecinte neasteptate. Cateva erau amuzante: “Am complotat in numeroase conspiratii de succes sa ducem diverse obiecte pe Luna”, scria el. Altele au fost extreme de neplacute.  Intr-o zi din 1964, Schefter a aflat de la editorul sau ca  astronautul incepator Ted Freeman a avut un accident mortal intr-un zbor de antrenament cu un jet. Cumva editorul aflase stirea de la seful lui Freeman, Deke Slayton, inainte ca accidentul sa fie facut public si chiar inainte ca Slayton s-o fi informat pe vaduva acestuia. Slayton i-a comunicat editorului sa-i spuna lui  Schefter ca se intalnesc in fata casei lui Freeman; Schefter ar fi facut interviul dupa ce Slayton ar fi vorbit cu Faith Freeman. Schefter a sosit la locul de intalnire fara sa-si dea seama ca Slayton intarzaia (dupa ce a vizitat locul accidentului, Slayton a decis ca are nevoie de o bautura inainte de intalnirea cu vaduva Freeman). Cand Schefter a batut la usa si  Faith Freeman a iesit, ea a realizat ce s-a intamplat, iar Schefter si-a dat seama prea tarziu ca devenise purtatorul de stiri ingrozitoare.
 
In anii 1970 Schefter a devenit scriitorul si editorul principal de la magazinul  Popular Science, acoperind pe langa misiuni spatiale, curse de automobile, computere si industria electronica. Printre ele se numara si dezvoltarea  Apple, a  Macintosh. In 1986, NASA l-a ales pe  Schefter printre cei 100 de finalisti in Programul Jurnalisti in Spatiu, care a fost amanat in urma dezastrului  Challenge. Schefter a fost co-autorul memoriilor indelung asteptate ale lui Chris Kraft, primul director de zbor al NASA si apoi seful tuturor operatiilor de zbor. “Flight: My Life in Mission Control” (Zborul: Viata mea in turnul de control al misiunii).

Frank Sietzen 

110-3In 2002, scriitorul si jurnalistul spatiului Frank Sietzen, Jr. a fost numit Presedintele Asociatiei Transportului in Spatiu ( the Space Transportation Association – STA).  Inainte de STA, Sietzen fusese Directorul pentru Comunicatii la Societatea Nationala a Spatiului ( the National Space Society) din Washington, DC, si de asemenea editorul sef al magazinului bi-lunar Ad Astra (Spre stele). Sietzen a scris reportaje despre misiunile spatiale pentru United Press International si are un editorial asupra politicii spatiale si transportului in spatiu, numita  Spacelift Washington la nasawatch.com web site. De asemenea, publica articole la magazinul Aerospace America, publicat de  American Institute of Aeronautics and Astronautics (Institutul American al Aeronauticii si Astronauticii).

In cariera sa de o viata, Sietzen a fost editorul Spatiului Tehnologic  la Space Business News, editor la  Military Space, si primul Sef de birou din Washington la  space.com Internet. Este autorul a trei carti pentru Pasha Publications, inclusiv: World Guide to Commercial Launch Vehicles (Ghidul lumii asupra vehicolelor spatiale comerciale), Space Station Freedom Program Guide, Guide to NASA Contracting si este autorul lui “ Apollo 11: America on the Moon” (Apollo 11: America pe Luna), publicat pentru a 25-a aniversare a primei aselenizari, in 1994. Sietzen a castigat nenumarate premii pentru reportajele si cartile sale 

Space Transportation Association are sediul in Arlington, Virginia si este o asociatie comerciala, care promoveaza dezvoltarea comerciala a transportului in spatiu.. Printre membrii sai se numara: Boeing Company, Lockheed Martin, Aerojet, ATK-Thiokol Propulsion, United Space Alliance, AGI, si Bigelow Aerospace.

Postat de @demeter

Castaneda – Visul Arhetipal in “Arta Visatului” 19/05/2009

Posted by Theophyle in Carte Contemporana (sec. 20-21).
Tags: , , ,
comments closed

109-1Europenii au devenit foarte curiosi in privinta viselor la inceputul sec al XIX-lea. Robert Cross Smith a fost printre primii care a declansat nebunia viselor. Sub pseudonimul Raphael, el a publicat cartea The Royal Book of Dreams care a avut un succes imens. Dar abia doctorul francez Alfred Maury a elaborat pseudo-arta moderna a interpretarii viselor. Se spune ca el a studiat peste 3000 de vise diferite crezând ca stimulii externi sunt catalizatorii tuturor viselor. Convingerea ca visele sunt simultane cu stimulii  i-a fost data de un vis: a visat ca fusese condamnat la ghilotina si in momen­tul când a simtit ghilotina s-a trezit si si-a dat seama ca o scândura din pat ii cazuse pe gât exact in momentul când el visa ca fusese ghilotinat.

Mai târziu s-a dovedit ca aceasta idee ar fi relativ neimportanta, desi nu departe de adevar. S-a descoperit ca stimulii externi declanseaza visele din ultima parte a noptii. Având in vedere ca acestea sunt singurele vise pe care ni le amintim când ne trezim,  credem ca ele sunt singurele vise pe care le-am avut. Psihanaliza sustine ca visele ne amintesc de propriile noastre dorinte neim­pli­nite in viata de zi cu zi, care capata o implinire fantasmatica in somn. Pentru unii visele sunt fenomene fara sens care apar in timpul noptii. Freud il citeaza in acest sens pe doctorul Binz: „visul este un proces somatic totdeauna inutil adesea chiar morbid si care este pentru sufletul universal si nemurire ceea ce un teren nisipos, acoperit de balarii si situat intr-o depresiune este pentru aerul curat care il domina din cer” (Freud, 1980,198).

Visurile in cartile lui Carlos Castaneda sunt ceea ce Carl Gustav Jung numea „imagini arhetipale„, adica imagini care fac parte din constiinta omenirii. Jung a dat urmatoarea definitie arhetipului: „archetypes or primordial images are specific forms and pictorial relationships, which did not only consistently appear in all ages and in all latitudes, but also appear in individual dreams, fantasies, visions and ideas”, intr-o traducere concisa imaginile primordiale ale omenirii apar pretutindeni in toate culturile globului.

109-2-all

Personal l-am descoperit pe Castaneda printr-o intamplare. Nu am atractie cine stie ce pentru literatura sud-americana, catolicismul denaturat incurcat cu “teologia eliberarii” sunt departe de gusturile mele cotidiane. Interesul a fost starnit de practicile indienilor mezo-americani foarte apropiate de ceea ce stiu despre anumite practici sumeriene, desi diferentele de spatiu si timp sunt uriase. Parcurgand drumul speculativ a lui Zaharia Sitkin am ajuns la ameri-indienii lui Carlos Castaneda si la arhetipul lui Don Juan. In conceptia lui don Juan, eroul lui Carlos Castaneda „visatul presupunea cultivarea unui control deosebit asupra viselor, prelungit pâna in punctul in care experientele avute in vis si cele traite in orele de veghe dobândesc aceeasi valoare pragmatica. Afirmatia vrajitorilor este ca sub impactul visatului criteriile obisnuite de diferentiere a viselor de realitate deveneau inoperant „. (Castaneda, 1995c, 19).

Pentru a-i da o mai buna explicatie, don Juan ii deseneaza lui Carlos o schema cu cele opt puncte aflate pe fibrele unei fiinte luminoase: „schema desenata pe cenusa avea doua epicentre: unul pe care il denumise ratiunea, celalalt vointa. Ratiunea era legata direct cu un punct caruia i se spunea vorbire. Prin vorbire, ratiunea era legata indirect cu alte 3 puncte: sentiment, vis si vedere. Celalalt epicentru, vointa era legata direct cu sentimentul, visatul si vederea, si numai indirect de ratiune si vorbire. (…) Doua dintre ele, ratiunea si vorbirea sunt cunoscute de oricine, sentimentul este intot­deauna vag dar cumva familiar; dar numai in lumea vrajitorului devii complet informat asupra visatului, vederii si vointei. Iar in final la marginea acestei lumi te intâlnesti cu celelalte doua. Cele 8 puncte formeaza totalitatea omului. (…) mi-a atins capul si a spus ca acesta este centrul ratiunii si al vorbirii. Extremitatea sternului era centrul sentimentului, zona de sub ombilic este a vointei, visatul era in partea dreapta a coastelor, vederea in partea stânga. El a spus ca uneori unii vrajitori au vederea si visatul in partea dreapta ” (Castaneda, 1995c, 116-118).

Pentru a atinge nirvana visatului, visatorul trebuie sa deschida sapte porti. Prima poarta reprezinta un prag, iar trecerea tre­buie facuta prin constien­tizarea unei anu­mite senzatii dina­intea somnului adânc. Atingerea acestei porti se face in momentul când visatorul constientizeaza ca adoarme. Visatul repre­zinta procesul de dobândire a controlului asupra visului. Visele sunt porti spre alte lumi. Sunt ca niste sosele cu doua sensuri: pe un sens constiinta trece spre alte do­menii, iar pe celalalt sens cercetasii aces­tor domenii vin in visele noastre.       

Cea de-a doua poarta a visatului poate fi trecuta prin doua modalitati: „una este de a te trezi in alt vis, adica sa visezi ca ai un alt vis si apoi sa visezi ca te trezesti din el. Alternativa consta in a folosi elementele din vis pentru a declansa alt vis” (Castaneda, 2000, 62). Acest lucru aduce aminte de povestirea Scrisul zeului a lui Borges in care Tzinacan, magul piramidei din Quaholm, cazut in robia cuceritorilor si aruncat intr-o temnita sapata intr-o stânca, isi aminteste ca zeul a incifrat la inceputul timpului secretul universului intr-un scris ramas de atunci nedescoperit. Dupa eforturi nenumarate isi da seama ca scrisul secret este alcatuit din petele blanii unui leopard aflat intr-o inca­pere vecina, pe care el il zarea doar o secun­da pe zi, când leopardul sarea spre deschiza­tura pentru mâncare. La un moment dat Tzinacan are un vis: „am visat ca pe pardo­seala temnitei se afla un fir de nisip. Am adormit din nou, indiferent, am visat ca ma trezesc si ca vad doua fire de nisip. Am adormit din nou iar firele se facusera trei. S-au inmultit asa pâna când au umplut cu totul temnita si se facea ca eu muream sub apasarea lor. Am inteles ca visez si cu un efort urias m-am desteptat. Desteptarea a fost zadarnica. Nenumaratul nisip ma sufo­ca. Cineva imi spusese: nu te-ai trezit cu adevarat, ci numai intr-un vis anterior. Acest vis se afla in altul si tot asa pâna la infinit.Vei muri inainte sa te fi trezit cu adevarat. Atunci mi-am spus ca nici nisipul din vis nu va putea sa ma ucida si nici vise nu exista care sa stea inauntrul altor vise. Atunci s-a trezit cu adevarat” (Borges, 1978, 67).

Despre Don Juan, Carlos Castaneda si Visul Arhetipal intr-o postare viitoare.

Nota:  Citate din Cristina Andron „Arta Visatului”

Jurnalism: David Frost, un Apus de Soare 18/05/2009

Posted by Theophyle in 1, Jurnalism.
Tags: ,
comments closed

108-0David Frost s-a nascut in 1939 in Kent, Anglia.  Sir David Paradine Frost, Cavaler al Cavaler al Ordinului Imperiului Britanic (OBE,) este un scriitor, jurnalist si prezentator de tv , cunoscut in special ca un pionier al satirei politice in televiziune si pentru interviurile sale cu figuri politice importante, cel mai notabil fiind cel cu Presedintele Richard Nixon. Din 2007 a retrogradat ajungand a fi gazda programului saptaminal de tv.  Frost Over The World pe postul Al Jazeera English. A fost portretizat de actorul Michael Sheen, in piesa regizata de  Peter Morgan (Nixon fiind Frank Langella)  ‘Richard Nixon’ in  2006  si ecranizata in  Frost/Nixon din 2008, film care a “ras” toate premiile criticii. 

David Frost a urmat cursurile Gonville & Caius College, Cambridge si a renuntat la un contract cu Nottingham Forest Football Club pentru a urma universitatea. La Cambridge, a editat un ziar studentesc Varsity si un magazin literar Granta. A fost de asemenea secretarul Faimoasei Societati de drama Footlights, care a inclus actori ca Peter Cook si John Bird.

Puteti citi integral pe Politeia World

%d blogeri au apreciat asta: