Castaneda – Visul Arhetipal in “Arta Visatului”

Europenii au devenit foarte curiosi in privinta viselor la inceputul sec al XIX-lea. Robert Cross Smith a fost printre primii care a declansat nebunia viselor. Sub pseudonimul Raphael, el a publicat cartea The Royal Book of Dreams care a avut un succes imens. Dar abia doctorul francez Alfred Maury a elaborat pseudo-arta moderna a interpretarii viselor. Se spune ca el a studiat peste 3000 de vise diferite crezând ca stimulii externi sunt catalizatorii tuturor viselor. Convingerea ca visele sunt simultane cu stimulii  i-a fost data de un vis: a visat ca fusese condamnat la ghilotina si in momen­tul când a simtit ghilotina s-a trezit si si-a dat seama ca o scândura din pat ii cazuse pe gât exact in momentul când el visa ca fusese ghilotinat.

Mai târziu s-a dovedit ca aceasta idee ar fi relativ neimportanta, desi nu departe de adevar. S-a descoperit ca stimulii externi declanseaza visele din ultima parte a noptii. Având in vedere ca acestea sunt singurele vise pe care ni le amintim când ne trezim,  credem ca ele sunt singurele vise pe care le-am avut. Psihanaliza sustine ca visele ne amintesc de propriile noastre dorinte neim­pli­nite in viata de zi cu zi, care capata o implinire fantasmatica in somn. Pentru unii visele sunt fenomene fara sens care apar in timpul noptii. Freud il citeaza in acest sens pe doctorul Binz: „visul este un proces somatic totdeauna inutil adesea chiar morbid si care este pentru sufletul universal si nemurire ceea ce un teren nisipos, acoperit de balarii si situat intr-o depresiune este pentru aerul curat care il domina din cer” (Freud, 1980,198).

Visurile in cartile lui Carlos Castaneda sunt ceea ce Carl Gustav Jung numea „imagini arhetipale„, adica imagini care fac parte din constiinta omenirii. Jung a dat urmatoarea definitie arhetipului: „archetypes or primordial images are specific forms and pictorial relationships, which did not only consistently appear in all ages and in all latitudes, but also appear in individual dreams, fantasies, visions and ideas”, intr-o traducere concisa imaginile primordiale ale omenirii apar pretutindeni in toate culturile globului.

Personal l-am descoperit pe Castaneda printr-o intamplare. Nu am atractie cine stie ce pentru literatura sud-americana, catolicismul denaturat incurcat cu “teologia eliberarii” sunt departe de gusturile mele cotidiane. Interesul a fost starnit de practicile indienilor mezo-americani foarte apropiate de ceea ce stiu despre anumite practici sumeriene, desi diferentele de spatiu si timp sunt uriase. Parcurgand drumul speculativ a lui Zaharia Sitkin am ajuns la ameri-indienii lui Carlos Castaneda si la arhetipul lui Don Juan. In conceptia lui don Juan, eroul lui Carlos Castaneda „visatul presupunea cultivarea unui control deosebit asupra viselor, prelungit pâna in punctul in care experientele avute in vis si cele traite in orele de veghe dobândesc aceeasi valoare pragmatica. Afirmatia vrajitorilor este ca sub impactul visatului criteriile obisnuite de diferentiere a viselor de realitate deveneau inoperant „. (Castaneda, 1995c, 19).

Pentru a-i da o mai buna explicatie, don Juan ii deseneaza lui Carlos o schema cu cele opt puncte aflate pe fibrele unei fiinte luminoase: „schema desenata pe cenusa avea doua epicentre: unul pe care il denumise ratiunea, celalalt vointa. Ratiunea era legata direct cu un punct caruia i se spunea vorbire. Prin vorbire, ratiunea era legata indirect cu alte 3 puncte: sentiment, vis si vedere. Celalalt epicentru, vointa era legata direct cu sentimentul, visatul si vederea, si numai indirect de ratiune si vorbire. (…) Doua dintre ele, ratiunea si vorbirea sunt cunoscute de oricine, sentimentul este intot­deauna vag dar cumva familiar; dar numai in lumea vrajitorului devii complet informat asupra visatului, vederii si vointei. Iar in final la marginea acestei lumi te intâlnesti cu celelalte doua. Cele 8 puncte formeaza totalitatea omului. (…) mi-a atins capul si a spus ca acesta este centrul ratiunii si al vorbirii. Extremitatea sternului era centrul sentimentului, zona de sub ombilic este a vointei, visatul era in partea dreapta a coastelor, vederea in partea stânga. El a spus ca uneori unii vrajitori au vederea si visatul in partea dreapta ” (Castaneda, 1995c, 116-118).

Pentru a atinge nirvana visatului, visatorul trebuie sa deschida sapte porti. Prima poarta reprezinta un prag, iar trecerea tre­buie facuta prin constien­tizarea unei anu­mite senzatii dina­intea somnului adânc. Atingerea acestei porti se face in momentul când visatorul constientizeaza ca adoarme. Visatul repre­zinta procesul de dobândire a controlului asupra visului. Visele sunt porti spre alte lumi. Sunt ca niste sosele cu doua sensuri: pe un sens constiinta trece spre alte do­menii, iar pe celalalt sens cercetasii aces­tor domenii vin in visele noastre.       

Cea de-a doua poarta a visatului poate fi trecuta prin doua modalitati: „una este de a te trezi in alt vis, adica sa visezi ca ai un alt vis si apoi sa visezi ca te trezesti din el. Alternativa consta in a folosi elementele din vis pentru a declansa alt vis” (Castaneda, 2000, 62). Acest lucru aduce aminte de povestirea Scrisul zeului a lui Borges in care Tzinacan, magul piramidei din Quaholm, cazut in robia cuceritorilor si aruncat intr-o temnita sapata intr-o stânca, isi aminteste ca zeul a incifrat la inceputul timpului secretul universului intr-un scris ramas de atunci nedescoperit. Dupa eforturi nenumarate isi da seama ca scrisul secret este alcatuit din petele blanii unui leopard aflat intr-o inca­pere vecina, pe care el il zarea doar o secun­da pe zi, când leopardul sarea spre deschiza­tura pentru mâncare. La un moment dat Tzinacan are un vis: „am visat ca pe pardo­seala temnitei se afla un fir de nisip. Am adormit din nou, indiferent, am visat ca ma trezesc si ca vad doua fire de nisip. Am adormit din nou iar firele se facusera trei. S-au inmultit asa pâna când au umplut cu totul temnita si se facea ca eu muream sub apasarea lor. Am inteles ca visez si cu un efort urias m-am desteptat. Desteptarea a fost zadarnica. Nenumaratul nisip ma sufo­ca. Cineva imi spusese: nu te-ai trezit cu adevarat, ci numai intr-un vis anterior. Acest vis se afla in altul si tot asa pâna la infinit.Vei muri inainte sa te fi trezit cu adevarat. Atunci mi-am spus ca nici nisipul din vis nu va putea sa ma ucida si nici vise nu exista care sa stea inauntrul altor vise. Atunci s-a trezit cu adevarat” (Borges, 1978, 67).

Despre Don Juan, Carlos Castaneda si Visul Arhetipal intr-o postare viitoare.

Nota:  Citate din Cristina Andron „Arta Visatului”