jump to navigation

Marilynne Robinson: GALAAD (din Engleza Gilead) 03/05/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21).
Tags: , ,
trackback

92-0Se spune despre Marilynne Robinson ca este cea mai buna scriitoare de proza din lume. Este pasionata de John Calvin, istoria Iowa si biserica protestanta din Iowa City. Ii place Willie Nelson si preda la Iowa University un Writer Workshop. Iubeste studentii si sa predea, desi rareori citeste ceea ce scriu acestia.  Ce se spune despre ea este ca singularul Scott Fitzgerald s-a reincarnat in Robinson.

In 1980 M. Robinson a publicat romanul Menajera, o fuziune intre natura si viata de zi cu zi de familie, laudat de critica, mult premiat si ecranizat. Dar a mai publicat alt roman dupa 24 de ani. In schimb, a scris o carte de nonfiction despre politica nucleara britanica si apoi o colectie de eseuri.

In 2004, publica alt roman Galaad si apoi, dupa 4 ani o continuare la Galaad, Home. Scriitoarea s-a nascut si a crescut in Idaho si frumusetea locurilor a fost intotdeauna importanta pentru ea, lucru evidentiat in romanul Menajera. “In Revelatii, ceea ce este promis este un cer nou si un pamant nou”, spune ea, “care sugereaza intr-un fel ceea ce avem aici. Asta conteaza mai mult pentru mine decat sa port perle. Vreau sa spun ca daca as avea aceasta casa si gradina in ceruri ar fi de ajuns pentru mine.”

92-1-all

Provine dintr-o clasa de mijloc si afirma “Cred ca nu am fost niciodata tocmai potrivita pentru viata de lume. Mi-a luat un timp pentru a obtine calmul si de a-mi da seama unde ma situez in lume.” A crescut intr-o familie de pastor, avand o solida educatie religioasa, pe care a continuat-o si la colegiu – Brown, Rhode Island. Iubeste Geneza si Exodul. Si-a luat doctoratul cu o teza despre Shakespeare si autorii preferati din acea perioada au fost Poe, Melville, Dickens, Twain, Fenimore, Cooper si Biblia.

S-a casatorit in 1967, a divortat, are doi baieti, unul in Iowa City, langa ea si celalt in Queens, New York, dar evita sa vorbeasca despre viata personala.

Romanul Menajera, despre doua surori stabilite in N-V SUA, l-a scris in Franta, unde a trait la sfarsitul anilor ’70. “Copiii erau la scoala si deodata am avut oceane de timp. M-am apucat de scris intr-un dormitor, inchizand obloanele la geam, cu o mica lampa si un caiet de notite. A fost ca o camera de deprivare senzoriala, o experienta stranie si am putut prelua lucruri din memorie cu o iuteala extraordinara. Acesta a fost intotdeauna obiceiul meu, de a avea incredere in memoria mea pentru a face alegeri in locul meu.”

A castigat un Pulitzer si PEN/Faulkner si a devenit un scriitor clasic modern la o varsta tanara (sub 30 de ani).  Crede in metafore pentru ca totul este o metafora.

A predat apoi la Universitatea din Kent spre sfarsitul anilor ’80 si a devenit obsedata de modul in care Marea Britanie a evacuat plutoniul de pe teritoriul tarii in urma amenintarii cu bombe de catre IRA. Teama de poluare globala a dus la urmatoarea carte, Mama Tara, publicat in 1989, un eseu polemic impotriva criminalitatii ecologice.

Desi, in primul rand, iubeste poezia americana si istoria religioasa, este aplecata spre orice cunoastere in literatura. Odata si-a socat colegii de lectura citind toate lucrarile mentionate in notele de subsol de la Das Kapital (Capitalul) lui Marx. Cu toate acestea nu publica in reviste academice, ci in Harper’s.

92-3

A ajuns la Iowa Workshop in 1989, fiind considerata una dintre cele mai distinse figuri de scriitori de cursuri si iubind imens predarea. Odata i-a fost acordat un grant de catre Academia Americana, cu conditia de a nu preda. Dupa 18 luni a dat banii inapoi pentru ca ea nu crede ca este un scriitor cu norma intreaga. “Eu cred ca “scriitor” este un cuvant toxic. Sunt un scriitor atunci cand am scris ceva.”.

In 1988 a publicat Moartea lui Adam, o serie de eseuri despre credinta, stiinta si istorie. Si apoi, in 2004 a aparut Galaad (Gilead), premiata cu National Book Critics Circle Award for Fiction.

Totul a inceput in conditii similare cu scrierea Menajerei in 1981. A avut parte de liniste intr-o casa in Massachussetts si vocea lui John Ames, un pastor in micul oras (fictiv) Galaad i-a ajuns la ureche. Acesta, foarte bolnav (inima), ii scrie o scrisoare baietelului sau. Amintiri din copilaria sa, (stabilit in 1956 in orasel) sclavia, conflicte vechi de familie, prieteni. Ames este pregatit pentru moarte, dar este atat de indragostit de aceasta lume incat nu poate suporta sa o paraseasca. Ca si Robinson, el vede cerul ca pe o reflexie a Pamantului, unde el are totul: o sotie iubitoare, venita tarziu in viata sa, un copil… El reprezinta o raritate in literatura: un om mare, bun si modest.

In scrisoare povesteste despre bunicul sau, un predicator, avand o viziune despre Hristos, plecat sa lupte in Kansas, in razboiul civil, de partea Uniunii. Tatal lui Ames a fost impotriva violentei si a devenit un predicator pacifist.
Marilynne Robinson a scris un roman epistolar, despre tati si fii, singuratate si dragoste, credinta si familie, o parodie subtila, in care se amesteca nuante politice, religioase, in tonuri de ocru din peisajul de Iowa, cu o seninatate uluitoare si cu mult har.

Nimeni nu spune ca mori daca nu o citesti, dar ar fi o mare pierdere.

Postarea este a lui @demeter 😆

Comentarii

1. Elena Agachi - 03/05/2009

Multumim, Demeter, pentru trimiteri. Interesant ca sunt referinte GASIBILE AICI… Cu drag,

2. noradamian - 03/05/2009

Primul lucru:
mi-ar fi placut sa particip la cursurile unei profesoare atat de pasionata de predare.

Al doilea:

prezentarea ta, Demeter, i-ar place si M. Robinson!
Iar cartea prezentată as citi-o cu interes! Daca as găsi-o, desigur.

3. bibliophyle - 03/05/2009

@Nora, Elena,
Raspund eu in locul lui @demeter. Da @demeter este o cititoare extrem de pasionata si performanta. Cat despre analizele ei, ce pot sa spun, sunt exceptionale. 😆

4. noradamian - 03/05/2009

bibliophyle,

sunteti o echipa redutabila! 😀

5. bibliophyle - 03/05/2009

@nora, am fost „prins” cu blogurile care bineinteles ca erau secrete, acu vreo saptamana, de atunci si postarile mele sunt mai bune „gramatical” 🙂

6. bibliophyle - 03/05/2009

o sa aveti parte de postari mai „feministe/feminine” in sensul frumos si delicat al cuvantului 🙂

7. noradamian - 03/05/2009

bibliophyle,

e bine cand exista si nota masculina si cea feminina intr-un complex de bloguri!

Noapte buna!
😀

8. bibliophyle - 03/05/2009

@nora, noapte buna. Nu cred in note diferite. Creatorul a fost strict, ne-a dat la ficare cate putin din ambele. Din punct de vedere sufletesc suntem cu totii androgenus 🙂 Manifestarile difera.

noapte buna

9. demeter - 04/05/2009

Buna ziua la toata lumea si multumiri doamnelor si domnului pentru laude. Sper sa gasiti cartea si sa o savurati in liniste.


Sorry comments are closed for this entry

%d blogeri au apreciat asta: