jump to navigation

Romanul Fantastic sau Fantasticul Literar (4) 15/04/2009

Posted by Theophyle in 1, Antologii, Renastere.
Tags: , , ,
trackback

Visul unei nopţi de vară,  intr-un fel asemanator Comediei lui Dante a influentat profund literatura, artele plastice si muzica pentru zeci de generatii de artisti pana in zilele noastre. In pictura putem aminti pe William Blake, Joshua Reynolds, Johann Heinrich Füssli, Sir Edwin Landseer, Henry Meynell Rheam. In muzica putem vorbi despre Felix Mendelssohn, Henry Purcell, Carl Orff, Benjamin Britten. Au fost facute 22 de adaptari cinematografice care au primit 3 Oscaruri si inca nenumarate in care piesa a fost discutata sau amintita. Bazndu-ne pe datele Universitatii din Cambridge, aceasta piesa a fost tradusa (si probabil jucata) in 72 de limbi diferite de cea Engleza.

Visul unei nopţi de vară (A Midsummer Night’s Dream) este o comedie fantastico-romantică a genialului englez William Shakespeare, piesa a fost scrisă cândva între mijlocul si sfarsitul anilor 1590. Astăzi, această piesă este una dintre cel mai jucate comedii ale lui Shakespeare. Inainte de a discuta sursele extrem de alambicate ale acestei opere literare, cateva cuvinte despre elementele generale si fantastice ale piesei.  In piesa sunt amintite trei grupuri de personaje: Primul grup de pesonaje, cel fantastic este compus din caracterele supranaturale: Oberon, regele zanelor  (Fairies); Titania, regina zanelor; Puck, a.k.a. Hobgoblin sau Robin Goodfellow, servitorul lui Oberon; 4 Zanele  ale Titaniei ( Prima-zana, Peaseblossom, Cobweb, Moth si Mustardseed). Cateva cuvinte despre formatia acestor caractere:  Oberon – este caracterul format din Alberich (combinatie etimologica in germanica veche intre Spiridus = Elf/Alb + Rich = Conducator, Rege) un fel de vrajitor in legenda  dinastiei Merovingiene, intalnit si in mitologia Nibelunga.  Oberon exact cu acest nume folosit de Shakespeare este piticul vrajitor, regele zanelor dint-un “Chanson de geste” medieval francez (Les Prouesses et faitz du noble Huon de Bordeaux).  Titania – aici lucrurile sunt clare, caracterul este preluat de la ponticul exilat Ovidiu, care in Metamorfoze (daca va mai amintiti) le-a numit cu acest nume pe ficele Titanilor. Caracterul Ovidian plin de sentimente antagoniste, permanent gata de “harta” este preluat si accentuat de marele Will.  Puck a.k.a. Hobgoblin sau Robin Goodfellow – in mitologia nordica Puc este un “spiridus” (elf), pozitiv deobicei, dezi numele lui deriva din “puca” care in vechea Engleza insemna diavol. Shakespeare il prezinta pe Puc drept un “smecher” (trikster) si clovn care aranjaza tot si toate sulijuindul pe Oberon asa cum crede el de cuviinta.

79-1

79-4

Al doile grup de personaje, este cel al nobililor “Atenieni”. Lysander, iubitul Herminei; Hermina care-l iubeste pe Lysander; Helena, indragostita de Demetrius; Demetrius care la inceput o iubeste pe Hermina dar la sfarsit o va iubi pe Helena; Egeus, tatal lui Hermia, care doreste sa o marite fortat cu Demetrius; Theseus, Ducele Atenei, prieten cu  Egeus; Hippolyta, Regina Amazoanelor  logodita cu Theseus.

Al treilea gup de personaje, este cel al oamenilor de rand. Format din trupa de actori. Peter Quince, tamplarul conducator al trupei; Nick Bottom, ţesatorul, care il joca pe Pyramus in “productia” trupei actoricesti „Pyramus and Thisbe,” si este pricopsit cu capul de magar pus de Puc in slujba lui Oberon. Bottom devine subiectul unei iubiri “vrajite” intre el transformat in monstru si Titania soaţa lui Oberon. Francis Flute, mestesugarul care joca pe Thisbe in “productia actoriceasca; Robin Starveling, croitorul-actor; Tom Snout, alt mestesugar si Snug, care este leul in productia actoriceasca. Ultimul pesonaj din aceasta grupa este Philostrate, maestrul de ceremoni a lui Theseus. Acest grup de personaje, actori amatori de o calitate indoielnica incearca sa “monteze” o piesa care trebuie jucata la nunta lui Theseus cu Hippolyta. Shakespeare se foloseste de ei pentru a crea o “masinarie” (Puc-mechanicals Act III Tab. 2)  care joaca o “piesa intr-o alta piesa” (Metamorfoze, Cartea a IV-a numita Pyramus and Thisbe de Ovidiu)

79-2

Sinopsa Piesei – Acţiunea se petrece in zilele premergatoare nuntii dintre Theseus ducele Atenei si Hippolyta, regina Amazoanelor si prezintă aventurile a patru iubiţi din Atena şi a unui grup de actori amatori într-o pădure luminată feeric de Lună şi relaţiile care se creează între personajele umane şi spiriduşii care locuiesc în pădure. Numarul lumilor sau al “grupurilor” care isi dau intalnire fluctueaza in functie de imaginatie. Insa in principal, o analiza a sitatiei, poate releva trei straturi ilogice ale unui univers cat de poate de coerent: curtea de un umanism grosolan a Atenei, populatia realista, muritorii de rand aflati in vraja dragostei, si aflat dincolo de hotarele timpului spatiului sau a oricarui alt detaliu existential omenesc, taramul zanelor, lumea spiritelor intermediare. Indragostitii sunt simple marionete ale duhurilor, fiinte automate a caror soarta artificiala si amuzanta de a se indragosti pare numai un joc de papusi acelora care jongleaza cu puteri supraomenesti ce ii inrobesc pe bietii muritori.

Dragostea capata formele principiale caracteristice unui motiv  care strabate piesa de la un capat la altul, metamorfozandu-se in functie de situatie: iubirea este fizica, spirituala, oarba, sfioasa, dezastruoasa, misterioasa, credincioasa, avand ca dusmani ura, gelozia, pacatul si chiar castitatea.  Asa cum Tezeu si Hipolita au parte mai mult de o buna prietenie decat de o dragoste adevarata, Lysander si Hermia pe de o parte si Demetrius si Helena pe de o alta sunt protagonistii care, actionand conform ilustratiilor dragostei, au parte de toate nuantele acestei trairi care nu tine cont de varsta si pregatire. 

79-3

In contrast cu tinerii, Oberon si Titania fac impresia unei perechi mature sau chiar inaintate in varsta. Principalul punct pe care il au in comun cu oamenii, iubirea, le-a fost candva tanara, paleste din ce in ce mai tare, iar depanarea amintirilor din care sa derive constiinta intentionata a unei gelozii tarzii pare a fi inelul cel subtire ce nu le permite sa isi diferentieze gravitatiile. Interesul relatiei Oberon-Titania este dat de ciudata pedeapsa pe care Oberon o pregateste consoartei sale, ce are ca obiectiv starnirea libidoului craiesei, punand-o in fata unor animale cunoscute ca deosebit de potente sexual in demonologia Evului Mediu. Si nu este intamplator ca prima vietate asupra careia Titania deschide ochii sa fie Bottom, care din moment ce este transformat in magar, preia simbolurile fiintei respective, care in am putea spune “Cosmarul unei nopti de vara” nu echivaleaza nici pe departe stupiditatea, ci valoarea sa sexuala. Procedeele folosite de Shakespeare pentru a eschiva efectele dominantului sentiment al dragostei deseneaza o serie de cercuri concentrice in jurul fantasmelor din cadrul frumosului dar ironicului “vis”. Muritorii sunt inlantuiti in prim stadiu de o dragoste aparuta intr-un mod cat se poate de natural, o dragoste ce traduce capacitatea intuitiva a fiintei umane de a intra de buna voie in labirintul sentimental, pentru ca apoi sa nu mai fie decat niste personaje fade aflate pe o scena la cheremul aparentelor fiinte superioare care par a le controla universul. Insa nici pe departe dominatia exercitata de lumea spiritelor nu face din aceasta un spatiu perfectionist. Dimpotriva, eroii acestor locuri supralumesti mirifice par a fi si mai aprigi in cautarea cat mai multor infundaturi in acest labirint al dragostei.

79-5

Cateva cuvinte despre Zâne si “Zâni”/ Spiriduşi. (1) Zânele sunt semidivinităţi feminine, adesea nominalizate atributiv, prezente în mai multe mitologii populare. Zânele diferă în funcţie de specificul etnografic local însă într-o arie analogică apropiată. Tipologia europeană (franc. fée, germ Fee, engl. fairy) aparţine îndeosebi fantasticului; mai bine individualizată este la francezi Mélusine, care este un fel de  zână “mutantă” care detine roluri specifice. Mircea Eliate consideră că zănatic provine din latinescul dianatici (posedaţi de Diana) -în ciuda asemănării izbitoare cu ilirul zanatis pe care Eliade se poate să nu-l fi cunoscut-, acesta totodată consideră că, fără îndoială, sub numele roman al Dianei se ascunde, sincretizată sau nu, o zeiţă aborigenă.[1] Mitologia chineză are mai multe tipuri de zâne, unele fără o personalitate distinctă altfel decât prin frumuseţe: Mi Fei, altele însă distinct individualizate: Makù, o magiciană longevivă, Lei Zu, zâna mătăsurilor. Victor Kernbach considera că prezenţa zânelor indică un rafinament mitologic. [2]

(2) Spiriduşii (in Romana probabil din lat. spiritus – „spirit, suflu, duh de viaţă”) sunt duhuri binevoitoare domestice prezente în mituri. Prin caracterul său, spiriduşul poate fi comparat cu spiritul protector genius din mitologia romană, cu piticii Elf şi Kobold din mitologia popoarelor nordice, cu demonul familial lutin de la francezi, cu omuleţul Brownie din poveştile scoţiene şi cu duhul Domovoi din mitologia slavă.

79-6

Sursele literare ale piesei: (1) Geoffrey Chaucer – „Povestirile din Canterbury” („The Canterbury Tales”); (2) Giovanni Boccaccio – “Decameronul”;  (3) Ovidiu – Metamorfoze- cartea a IV-a: Pyramus si Thisbe, Perseus si Andromeda; (4) Lucius Apuleius – Metamorfoze (acelasi titlu ca la Ovidiu) – “Magarul de Aur (Asinus aureus)”

Sursele Mitologice folosite in conturarea personajelor:  (1) Oberon – Legenda lui Merowech (eponimul Merovingian); Povestea Nibelungilor (Nibelungenlied); Huon de Bordeaux; (2) Puck – figura mitologica prezenta in toate mitologiile nordice cf. Norse Veche puki, Suedeza Veche puke, Icelandica puki, Frisiana Puk,  Celtica pwca, púca: (3) Zâna/ Zânele (Fairy) –  mitologie nordica pre-crestina preluata de legendele medievale “Moartea lui Artur (Le Morte d’Arthur)”, “Gavin si Cavalerul verde (Sir Gawain and the Green Knight)”. Acest motiv a fost tratat contemporan cu Shakespeare in superba poveste “Regina Zanelor (The Faerie Queen) compusa de alt  marele poet Englez Edmund Spenser.

Probabil piesa se afla pe internet in limba Romana si este de citit. Pentru iubitorii de teatru o puteti viziona pe DVD » Teatru » Dramaturgie romaneasca / Visul unei nopti de vara, aveti linkul http://www.mediadocs.ro/visul-unei-nopti-de-vara-672-2.htm

Bibliografie pentru fantasticul din aceasta piesa aveti:

Bevington, David. “‘But We Are Spirits of Another Sort’: The Dark Side of Love and Magic in A Midsummer Night’s Dream”. A Midsummer Night’s Dream. Ed. Richard Dutton. New York: St. Martin’s Press, 1996

Slights, William W. E. “The Changeling in A Dream”. Studies in English Literature, 1500-1900. Rice University Press, 1998. 259-272.

Citate in Limba Romana

[1] Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Ghenghis-Han, Bucureşti, 1980, pag. 79-80.
[2] Kernbach, Victor (1989). Dicţionar de mitologie generală. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, pp. 183-184.

P.S. Si daca tot ati ajuns aici, va invit pentru o clipa sa vizionati de unde am ajuns la Will Shakespeare  –  O Istorie a Scrisului / 1 – Petroglife si Pictografe

Anunțuri

Comentarii

1. maya - 15/04/2009

Bună seara şi bună să vă fie inima!
😆

2. maya - 15/04/2009

Am citit şi materialul de pe I Read About (nu mi-au apărut comentariile 😦 ) şi pe acesta!

Excelente! Jos pălăria! 🙂

3. bibliophyle - 15/04/2009

@maya, salut buna seara 😆

4. maya - 15/04/2009

William Shakespeare a fost un geniu!
Faimoasa controversă cu privire la identitatea operelor atribuite lui Shakespeare,care a făcut să curgă atîtea rîuri de cerneală,am citit undeva,cîndva,
că nu s-ar fi ivit dacă s-ar fi ştiut că similitudinea observată între Shakespeare şi Bacon este datorată faptuui că amîndoi ar fii fost influenţaţi de către acelaşi iniţiat.

5. maya - 15/04/2009

Theo-Phyl
😆
Servus!

6. maya - 15/04/2009

Kutia Shakira
😆

7. bibliophyle - 15/04/2009

@maya,
ce importanta mai are dupa 400-500 de ani cine a scris ce. E pe numele lui si gata. A ramas el nemuritor, a ramas. Nimic numai conteaza acum 😆

8. bibliophyle - 15/04/2009

@maya, suntem bine. 😆

9. maya - 15/04/2009

Theo-Phyl
😆
Mă bucur sincer că sînteţi bine! 🙂
În ceea ce priveşte controversa,chiar că nu contează!
Ne-a rămas opera! 🙂 Şi asta contează!
Contează însă şi ce facem cu ea şi ce învăţăm din ea!

10. bibliophyle - 15/04/2009

@maya, nu exista chiar o contraversa. A existat o speculatie pe care majoritatea expetilor au repudiat-o aproape fara probleme. Dar oamenii sunt cum sunt si cauta nod in papura la orice este peste mediocritatea lor. Maya draga, Shakespeare afost un geniu si a scris ceece a scris.

11. bibliophyle - 15/04/2009

Este clar ca Shakespeare a fost un profesionist de exceptie. El avea in afara talentului exceptional si o eruditie (specifica) necesara creatiei lui. Adica el stia exact „ce se poarta,”pe timpul lui. El nu s-a gandit la nemurire sau „prosti” din astea, el a vrut fame & glory si a reusit sa obtina ceeace si-a dorit 🙂

12. maya - 15/04/2009

„Visul unei nopţi de vară” din cîte am citit prin „cronici” e poate piesa perfectă a lui Shakespeare.

Parcă este un joc în care oamenii se transformă prin fantastic şi pe fondul fantasticului în participanţi la jocul iubirii.

În marele joc al vieţii ,pe scena vieţii,autorul aduce jocul fantasticului şi al fantasmelor transpuse teatral în faţa inocenţei mascată în ipocrizie a auditoriului.

De la izvorul talentului său un adevărat şuvoi de ne-existent,de ireal,de magic şi imaginaţie curg voluptos,pline de teatralitate spre auditoriul „lăsat cu gura căscată de uimire”! 🙄

Fantasticul dă posibilitatea de a prezenta partea intimă,ascunsă a sufletului uman.

E poate piesa perfectă a lumii!

13. maya - 15/04/2009

Theo-Phyl
🙂
Am mai spus! A fost un geniu şi sînt mai mult decît convinsă de faptul că a fost şi un mare învăţat!

A fost adeptul lui „dacă vrei poţi”,dar nu oricine poate să transpună în practică acest dicton! Îţi trebuie un piculeţ „de geniu” pentru asta.

14. bibliophyle - 15/04/2009

@maya, este cum zici tu – poate 🙂

Eu cred ca in felul lui marele Will era un meserias care scria si pentru „nuntzi” si „botezuri”, adica el nu prea statea sa filozofeze, chiar daca o facea din amuzament. Piesa este „gigantica”, pentru ca este muncita si facuta sa placa 😆

15. maya - 15/04/2009

Theo-Phyl

NU stătea să filozofeze pentru că versurile sale sînt într-un fel filozofie!
La nunţi şi la botezuri „se odihnea”! Sigur avea simţul umorului! 😆

16. maya - 15/04/2009

W.Shakespare s-a simţit bine în pielea lui! Şi asta e mare lucru! 😆

17. tibi - 15/04/2009

seara buna
TUTUROR

🙂

18. tibi - 15/04/2009

Sigur ca si marele Shapeskeare s-a ‘bucurat’ de atentzia multor detractori, care de fapt atribuiau operele sale altui dramaturg si anume, Christopher Marlowe ! 🙂

Citeva detalii

http://ro.wikipedia.org/wiki/Christopher_Marlowe

De altfel si Goethe s-a bucurat de acelasi ‘tratament’ 🙂 din partea detractorilor operei sale …

19. maya - 15/04/2009

Cred că în „Visul” Shakespeare şi-a transpus în versuri al său „master” despre erotism.

Nu trebuie să uităm epoca în care a trăit,epocă în care erotismul era un lucru ţinut „la secret”!

Nici azi nu este uşor de recunoscut şi de pus pe tapet imersia în adâncul obscur al dorinţelor noastre.Sublimul,sentimentele,senzaţiile şi foamea trupului nu de puţine ori, uneori se confundă şi chiar se suprapun.

20. tibi - 15/04/2009

Pina la urma, asa cum bine zice Teofil, IMPORTANT este faptul ca aceste opere EXISTA ! Nici nu cred ca are mare importantza numele autorului. 🙂

Aceste opere sint expresia spiritului uman, punct !

Parerea mea 🙂 !

21. maya - 15/04/2009

tibi
😆
Servus!

22. tibi - 15/04/2009

servus maya 😆

23. maya - 15/04/2009

Noaptea de vară este scurtă,voluptoasă,caldă şi senzuală!
E firesc ca şi visul unei astfel de nopţi să fie la fel! 🙂

24. bibliophyle - 15/04/2009

@tibi, salut. Am avut putzine probleme cu netul s-au aranjat 😆

25. tibi - 15/04/2009

salve Teofil 😆

26. bibliophyle - 15/04/2009

@tibi, salut. Ceeace este super interesant sunt izvoarele lui. Omul era citit. Trebuie sa intelegi ca dramaturgul pe timpul lui era vazut ca un mestesugar la fel ca croitorul sau cizmarul 🙂

27. tibi - 15/04/2009

off topic

Teofil & maya

apropo de micutza voastra controversa vis-a-vis de Ioan Botezatorul/Sfintul Ilie . Am purces la recitirea NT concentrat numai pe aceste doua personaje si corelatzia dintre ele. 🙂

Peste vreo doua zile, va spun si parerea mea 🙂 .

28. bibliophyle - 15/04/2009

@tibi 😆 NU in Crestinism. Punct 😆

29. tibi - 15/04/2009

Teofil

Sigur ca ar fi extrem de interesant de aflat ‘izvoarele’ lui Marlowe.
🙂

30. tibi - 15/04/2009

Teofil

Am dreptul la o parere NU ??? 🙄

31. bibliophyle - 15/04/2009

@ Tibi Marlowe a fost considerat un bun dramaturg si un rival serios pentru Shakespeare. A murit aiurea, si chiar nu stim cum se termina daca cei doi traiau acelasi numar de ani 😆

32. bibliophyle - 15/04/2009

@tibi, bineintzeles cum sa nu? 😆

33. maya - 15/04/2009

tibi

Personalitatea este imaginea reflectată a Spiritului,Intelectul servind de oglindă sau focar.

Spiritul „a coborît” din Lumile superioare,în timp ce forma fizică a început să-şi ridice ochii spre Ceruri.” Întîlnirea” dintre Spirit şi Forma Fizică,dobîndirea conştiinţei de sine şi a liberului arbitru marchează în timp „punctul” în care individul,fiinţa umană,Ego-ul s-a născut!

Din acel moment a început lungul drum al spiritului prin materie,a început istoria devenirii umane;şcoala la care unii s-au născut pentru a-i învăţa pe alţii.

34. maya - 15/04/2009

tibi

off topic!
Abia aştept!
Am citit cîndva o „teorie”,că dacă „aude” Theo-Phy, „leşină”!
Aşa că mă „obţin”! 😆

35. tibi - 15/04/2009

Teofil

Referitor la Ioan Botezatorul/Sfintul Ilie nu am de gind sa formulea o parere propriu zis ci, sa readu in ordinea in care apar in VT referirile la ei !

NA ! Ca tzi-am si devoalat ce am de gind si sint deja sigur ca mi-o iei tu inainte … 😀 ! 🙂

Despre Marlowe n-am facut decit sa-l semnalez si atita TOT !

36. maya - 15/04/2009

Săptămîna Patimilor!

De-ar fi de mii de ori Christos în Bethleem născut,
De nu se naşte în tine, sufletul tău e în veci pierdut.
La Crucea de pe Golgotha degeaba lung priveşti,
Dacă în tine însuţi ea nu se-nalţă iarăşi.

Angelus Silesius

37. bibliophyle - 15/04/2009

@tibi, fiecare poate sa interpreteze cum doreste Biblia. Exista insa o doctrina Crestina care sustine a,b,c…… In acesta doctrina fi ca este Epifanianiana (Ortodoxa) fie ca este Hieronimiana (catolica), nu EXISTA in Crestinism reincarnare

38. maya - 15/04/2009

După cum v-am spus şi aseară mă încearcă o criză de lombo-flombo (adică de lombosciatică 😦 ) aşa că cu părere de rău trebuie să vă părăsesc!

Oricum asta arată că am…..coloană! 🙂 🙂 🙂

39. bibliophyle - 15/04/2009

@maya, sigur ca ai si inca cum. Ai grija de ea 😆

40. maya - 15/04/2009

Noapte bună,vise plăcute şi îngeraşii să vă aibă în pază!

41. maya - 15/04/2009

tibi
😆

42. tibi - 15/04/2009

maya

Referitor la cum a coborit ‘spiritul’ din lumile superioare in ‘forma fizica’, cred ca e atit de mult de vorbit …. 🙂

Ca se contrazisera totzi cu totzi incit daca e sa ne pastram cugetul, musai sa apelam la ‘liberul arbitru’ … 🙂

Despre ‘intelect’ si ce este el cu adevarat … io’ nu ma incumet sa spun prea multe … 🙂 NU astazi …

Dar , uite, te provoc 🙂 : ce parere ai daca eu itzi spun, ca Dumnezeu ESTE universul, iar OMUL este constiintza de sine a UNIVERSULUI, adica , reflectarea inefabilului in concret ??? 🙄

Bat cimpii ? 🙂

43. maya - 15/04/2009

Theo-Phyl
😆
O zi bună şi frumoasă în continuare!

44. maya - 15/04/2009

😆
Kutia Shakira
😆

45. maya - 15/04/2009

Doamne îndură-Te spre noi!

46. bibliophyle - 15/04/2009

@maya 😆

47. tibi - 15/04/2009

Teofil

departe de mine de a sustzine in-sau-re-in-carnarea ! Stiu sigur ca nici in VT nici in NT, NU se spune asa ceva …

Repet, NU am de gind sa imi dau eu cu parerea,ci, voi insirui referirile din NT la cele doua personaje pe care le-am amintit. 🙂

Bineintzeles, mai intii pe mail. 🙂

48. tibi - 15/04/2009

maya

noapte buna 🙂

Mintenas ! 🙂

49. bibliophyle - 15/04/2009

@tibi, sa nu ma intzelegi gresit. Si eu am pareri „neortodoxe” de multe ori, si interpretarile mele sunt „sucite cate odata”. Vorbind insa de doctrina religioasa am citat doctrina. Parerea ta este dorita, interesanta si ascultata intodeuna. Dupa aia ne „certam” ca deobicei 😆

50. bibliophyle - 15/04/2009

apropo, Visul unei nopţi de vară. ai vazut piesa?

51. tibi - 15/04/2009

Teofil

Repet, am simtzit nevoia sa recitesc NT, il corelez cu ce scrie in VT si ajung la niste concluzii surprinzatoare !

Nu te intzeleg gresit ci, tocmai pentru ca am zis eu ce soi de educatzie religioasa am primit eu, ma minunez singur de unde plec si unde ajung. 🙂

Cit despre certat … mai bine lipsa ! 🙂 Discutam, NU ???

52. tibi - 15/04/2009

Apropo de ‘visul’

Am vazut citeva ‘ecranizari’ la tele, deci iar sint nevoit sa recunosc faptul ca am ramas numai la suprafatza ideilor expuse acolo … 😦

53. bibliophyle - 15/04/2009

@tibi, cearta a fost in ghilimele 🙂

54. bibliophyle - 15/04/2009

eu am vazut acu 1000 de ani piesa cu Oberonul lui Pelea, nu am sa uit cat am sa traiesc. Unul pe generatie :Lol:

55. tibi - 15/04/2009

Again off topic 🙂

Bineintzeles ca citesc TOATE postarile tale de pe TOATE blogurile tale dar, nu postez nimic acolo, pentru ca acolo din punctul meu de vedere este material didactic la care eu nu am ce comenta. Am ce invatza.

De ‘birfit’ , birfesc DOAR aici, pe blogul aista … 🙂 .

56. bibliophyle - 15/04/2009

😆 esti tare. 🙂

57. tibi - 15/04/2009

Iaca NA ! 🙂

A venit si rindul meu sa intreb : Unde este #gabilutza ???

Dar Elena Agachi ???

Ca NU ma indoiesc de faptul ca #nora vine mai tirziu 🙂
Ca si #fini 🙂

Numai ca eu, cer cuviincios iertare dar, cam sint nevoit sa amin discutzia pe miine … 😦

noapte buna
TUTUROR !

58. bibliophyle - 15/04/2009

scuze Mensa

59. bibliophyle - 15/04/2009

Tibi, discut cu elena pe postarea anterioara 😆

60. tibi - 15/04/2009

Teofil

probabil ca vrei sa te referi la MENSA !

61. bibliophyle - 15/04/2009

Vezi mai sus 😆 ma grabesc prea mult 🙂

62. bibliophyle - 15/04/2009

Da, este maine un seminar despre „dialectica cunoasteri” in timpurile contemporane. Abia astept sa vad ce spun „desteptii” despre asta 🙂

63. bibliophyle - 15/04/2009

@ all, vad ca ne-am rarit. Urez o seara frumoasa / noapte buna la toata lumea. Ne mai auzim 🙂

64. Elena Agachi - 16/04/2009

Shakespeare dezvolta un fantastic de tip miraculos. Definind feericul drept „universul miraculos ce se suprapune lumii reale fără să-i distrugă coerenţa” , R. Caillois deschide drum unui lung demers analitic axat pe opoziţiile fantastic / miraculos, fantastic / straniu etc.
Supranaturalul propriu – zis are şi pentru J. Fabre (1992: 66-71), conotaţiile miraculosului. El conţine un „preternatural”, al credinţelor heterodoxe necreştine şi miraculosul creştin, diferit de cel din basme. Analizînd categoria supranaturalului, autorul citat include două atitudini, două posibilităţi de realizare a efectelor sale: soluţia „escapistă”, verticalizantă, a miraculosului şi raţionalului (romanul poliţist – problemă) şi cea „cathartică”, de punere în scenă a conflictului de esenţă fantastică:
„La tendance moniste, la verticalité, sera une constante menace pour le Fantastique cathartique dualiste. Nous avons appelé Mirabilisation cette force oppositionnelle fraternelle, ce discours destructurant, cette écriture caïnique subversive qui, à l`intérieur du Fantastique, tend a ramener à l`unité perdue…l`horizontalité duelle et schizoïde de la catharsis fantastique. ” (Fabre, 1992: 81, s.n. E.A.)

65. Elena Agachi - 16/04/2009

Sarbatori fericite tuturor!!

66. fini - 16/04/2009

OBERON!!

Relaţia Oberon- Titania este minunat redată de Carl Maria von Weber în uvertura la opera Oberon.
Este un dialog reprezentat prin expunerea alternativă a două teme:
-una duioasă, redată cu ajutorul viorilor, a clarinetului şi oboilor;
-cealaltă tumultuoasă, pasională, redată de un tutti avântat, năvalnic.

67. fini - 16/04/2009

68. fini - 16/04/2009

Elena,

te salut.

Interesantă şi binevenită postarea ta.

Îţi doresc un PAŞTE LUMINOS!!!

69. fini - 16/04/2009

70. fini - 16/04/2009

71. fini - 16/04/2009

Cum vă place!!

72. Elena Agachi - 16/04/2009

Multumesc, Fini, va doresc numai bine!


Sorry comments are closed for this entry

%d blogeri au apreciat asta: