jump to navigation

Inca Puţin despre Dante si Beatrice 13/04/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Medievala, Renastere.
Tags: , , , ,
trackback

Am sa incerc inca putin sa discut despre fabuloasa opera dantiana si numai pentru a elucida cateva subiecte care nu au fost atat de clar exprimate in postarea mea si a lui @Huniad. Bineinteles, ma refer la relatia Beatrice-Dante-Beatrice. In primul rand trebuie sa subliniez ca sintagma dragoste platonica (amor platonicus) nu este in nici un fel  propice in acest caz. Desi o mare majoritate a cititorilor considera dragostea/iubirea platonica drept iubire fara sex intre doua persoane, lucrul este diferit in totalitate. Da fara sex, da spiritual, insa intre doi barbati sublimand de fapt o relatie sexuala de tip homosexual sinonima la sintagma amor socraticus a lui Marsilio Ficino. Atunci ce fel de relatie a fost Beatrice-Dante, niciuna. Beatrice nu la cunoscut pe Dante. Relatia Dante-Beatrice a existat insa si inca cum a existat, dar numai in sufletul si imaginatia poetului. Asa cum am spus-o in postarea relevanta Dante a fost indragostit de dragoste. Imaginara dragoste intre Dante si Beatrice incepe de fapt intr-o opera anterioara a lui  Dante, din nefericire neglijata chiar de cititorii de elita a marelui autor. Este vorba de “La Vita Nuova” (O Noua Viata), care este de fapt o colectie de lucrari mai mult sau mai putin inchegate. Daca “Comedia” lui Dante anunta  Renasterea, “La Vita Nova” desi are un nume inovator este o lucrare medievala scrisa intr-un stil al vremurilor medivale numit “L’amor cortese del trobador (fr. L’amour courtois)” adica “amorul de curte trubaduric”, intr-un cuvant acea dragoste secreta, neimpartasita si de multe ori necunoscuta de unul din protagonisti.  Acest text/colectie sau cum Dante la numit “libello” (carticica) este compus din 42 mici capitole si comentarii despre 25 sonete, o balada, 4  canturi (canzone/i); plus unul neterminat din cauza mortii subite a  Beatricei Portinari. Din puncr de vedere literar “La Vita Nova” este un prosimetrum adica o lucarare in care proza si poezia alterneaza. Pentru a deslusi aceasta “dragoste pentru dragoste” trebuie sa folosim lucrarea unui maestru, nici eu si nici @Huniad nu mai suntem suficienti.

Unul din cei mai mari literati Italieni ai secolului XIX a fost Francesco de Sanctis (1817 –1883), el este omul meu pentru literatura italana pana in secolul 19, (de acolo incoace eu ma bazez pe Benedetto Croce. Dupa el mi-am pierdut interesul). De Sanctis pune aceasta relatie intre Dante si Beatrice intr-un context literaro-romantic. Folosindu-se de un sonet central in aceasta carte.

78-11

Inainte de a dezvolta subiectul recomand o carte superba la toti care doresc sa cunoasca clasicismul Italian si in special Renasterea, este vorba de Francesco de Sanctis, Istoria literaturii italiene, trad. de Nina Fogon, ELU, Bucureşti, 1965. Nu cred ca exista noi editii, in orice caz o puteti gasi in multe anticariate di Bucuresti, sau pe net, eu am cumparat-o cu numai 20 de lei (Feb-09).

Sonetul XXVI

Atât de nobilă şi-atât de sfântă
apare doamna-mi când din mers salută
că limba, tremurând, rămâne mută
şi ochii, de vederea ei, se încântă.

Ea trece şi, simţindu-se plăcută,
tristeţi şi umilinţe o-nveşmânt
şi pare că din ceruri, pe pământ
spre-a-ntruchipa minuni ar fi căzut.

Aratăse-n cereasca ei lumină
atâtor ochi, şi-inimă strecoară
un dulce balsam neştiut simţirii;

şi parcă de chipu-i palid zboară
prea limpede spirit al iubirii
şoptind oricărei inimi : „Suspiră”.

78-2

Acest sonet a fost compus după moartea lui Beatrice şi este considerat, de către critica literară, ca fiind o capodoperă a acestei specii în perioada „il Dolce Stil Novo”. Dante îl plasează în creaţia sa, în capitolul XXVI, adică în mijlocul operei, ca şi cum Beatrice este în centrul tuturor gândurilor sale, şi îl prezintă ca pe un triumf al iubitei.

 Sonetul surprinde un Dante al cărui suflet este mişcat, un Dante care „aruncă departe toca de doctor, regulile retorice şi reminescenţele sale poetice şi [care] ascultă de inspiraţie” [1]  . Doar în această fază sentimentele sunt cele care domină „Atunci Beatrice – şi numai Beatrice – îi ocupă mintea, iar impresiile lui, tocmai pentru că sunt imediate şi sincere, sunt aproape pure de orice amestec. Iubirea sa se descoperă curată, aşa cum o simte, mai mult adoraţie şi admiraţie decât iubire pasionată pentru femeie.[2] 

Dante reuşeşte să creeze un adevărat miracol poetic, transformând conceptele stilnovistice într-o figură vie, figura acelei doamne care trece şi surâde, şi în care frumuseţea exterioară este identică cu cea a sufletului, sugerându-se astfel o Beatrice sensibilă.

Tema cheie a acestui sonet poate să fie rezumată, în totalitate, la un singur verb „pare” care reprezintă concepţia dantescă asupra femeii iubite, şi care nu se fundamentează pe „a fi” sau „a părea”. În creaţia poetică a lui Dante este subliniată, în mod evident, imaginea profund spirituală a iubitei, această viziune fiind una statică şi contemplativă. Ea este creată datorită unei abundenţe de pauze şi accente ritmice care dau impresia unui timp dilatat.

Această imagine, având o dimensiune supranaturală, este subliniată şi de folosirea adjectivelor proprii pentru „il Dolce Stil Novo” : „gentile”, „onesta” (nobilă, sfântă). Efectele pe care această doamnă-înger (donna angelicata) le are asupra oamenilor se înscriu şi acestea în matricele stilnovistice : „ch’ogne lingua deven, tremando, muta / e li occhi no l’ardiscon di guardare” ( că limba, tremurând, rămâne mută / si ochii, de vederea ei, se-ncântă), sugerând aspectul angelic a lui Beatrice. La aceasta se adaugă şi un sens al luminozităţii şi al puterii, care pare să impiedice orice mişcare a celor care o privesc. Această stare de inerţie este creionată şi de către Dante,  „E quando ella fosse presso d’alcuno, tanta onestà giugnea nel cuore di quello, che non ardia di levare gli occhi, nè di rispondere al suo saluto[3] . (Şi când ea era aproape de cineva, atâta sfinţenie pătrundea în sufletul acestuia, că nu cuteza să ridice ochii, şi nici să-i răspundă la salut).
Este foarte important de remarcat că, în sonet, nu există nicio descriere fizică a lui Beatrice care este văzută doar sub un aspect angelic. În opinia lui Francesco de Sanctis întreaga imagine este centrată pe femeia iubită : „ Tabloul e Beatrice, nu atât de reală încât să-l atragă şi să-l cuprindă în sine pe îndrăgostit, dar atât cât să acţioneze cu eficacitate asupra inimii şi imaginaţiei lui.”[4] 

Termenul „labbia” care ar putea semnifica o apropiere de cuvântul „labbra” (buze) trimite aici la expresia feţei şi chiar „un spirito soave pien d’amore” (prea limpede spirit al iubirii) are o conotaţie deosebită, deoarece sugerează o emanaţie divină, spiritul pătrunzând în inimile oamenilor făcându-i nerăbdători de a-l ajunge.

Note Bibliografice:

[1]  Francesco de Sanctis, Istoria literaturii italiene, Bucureşti, Editura pentru literatură universală, 1965, pag.107.
[2]  Idem, ibidem, pag 107. 
[3]  Dante Aligheri, Vita Nova, Firenze, Casa Editrice Barbèra, 1857, pag. 102.
[4] Francesco de Sanctis, Istoria literaturii italiene, Bucureşti, Editura pentru literatură universală, 1965, pag.107.

Comentarii

1. maya - 13/04/2009

Bună seara şi bună să vă fie inima,vă spun din nou!

„Dante a fost indragostit de dragoste.”

Şi eu sînt de aceeiaşi părere cu tine aici!
Dar trebuie să recunoşti că nu este nimic rău în a fi îndrăgostit de dragoste!
🙂

2. maya - 13/04/2009

Sentimentul iubirii faţă de un om este mult mai important decît omul.Omul nu este un scop,ci mijloc cînd este vorba de iubire.

3. bibliophyle - 13/04/2009

@maya, cum sa fie rau. Eu traiesc din asta 🙂 Fara asta nu exista inspiratie, 😆

4. maya - 13/04/2009

Sentimentul iubirii din sufletul fiecăruia dintre noi depinde de gradul de spiritualitate (zic şi eu şi nu dau cu parul 😆 ).

Cu cît nivelul „contactului”cu Creatorul este mai mare,cu atît capacitatea de iubire,intensitatea sentimentului de iubire din sufletul unui om este mai mare.

5. maya - 13/04/2009

Theo-Phyl
😆 😆 😆

6. bibliophyle - 13/04/2009

@maya, un mare om a spus „dragostea este necesara chiar cand nu exista – inventeaz-o”

7. maya - 13/04/2009

Dante a descoperit poate că printre primii faptul că o femeie nobilă se cunoaşte nu după cum se comportă ea, ci după cum se poartă bărbaţii cu ea.

Beatrice a fost pentru Dante personificarea spiritualizată a Iubirii.
Spiritualizarea este unirea cu Creatorul,care se manifestă în sentimentul iubirii rupt de tot ce este pămîntesc. Acest lucru „generează” religia,care dă viaţă culturii şi artei.

Sentimentul iubirii apare la contactul cu fericirea pămîntească;iubirea vindecă sufletul,apoi produce demolarea teluricului,pentru ca sentimentul iubirii să nu
„se lipească” de pămînt.

Este momentul în care parcurgi ori iadul,ori purgatoriul ori raiul!
Cred că acest lucru s-a întîmplat cu Dante şi cu a lui Beatrice.

Iubirea supremă,iubirea în stare pură,iubirea nealterată de atingerea teluricului.

Vorba lui Theo-Phyl: 😆
Nu mi-aş putea închipui o Beatrice care sforăie,sau grasă! 😆
Beatrice a fost pentru Dante idealul iubirii absolute!

8. gabilutza - 13/04/2009

@maya, @Theo-Phyl buna seara.

Pot sa ma alatur in seara aceasta , acestui minunat subiect propus?

9. gabilutza - 13/04/2009

@Theo-Phyl. Cred ca exista o eroare, am criticat-o si la Tristan, nu poti fi indragostit de dragoste , e o eroare. Dragostea este Celalalt! 😉

10. bibliophyle - 13/04/2009

@gabilutza, am sa-ti raspund cu o intrebare. Ai fost vreodata singur, dar absolut singur ?

11. bibliophyle - 13/04/2009

buna seara @gabilutza 🙂

12. bibliophyle - 13/04/2009

@gabilutza, dragostea „literara” este un vehicol care te ajuta sa scri 🙂

13. gabilutza - 13/04/2009

Maya, prima aparitie a Beatricei a fost la 9 ani, era in rosu, a doua, dupa alti 9 ani, era in alb. Abia a doua oara, Dante ii aude si vocea. E atat de patruns incat se retrage pentru a se gandi la ea … si adoarme. Are un vis. Un fel de prima experienta spirituala. Viseaza un Dumnezeu ce-i vorbeste, fara ca Dante sa inteleaga, aude totusi „Ego Dominus tuus”. In bratele acestui Dumnezeu al visului, un corp nud, invaluit intr-o mantie rosie, Doamna Salutului, in care o recunoaste pe Beatrice. Cu o mana tinand ceva arzand, Domnul ii cere lui Dante: „Vide cor tuum” ( Priveste-ti inima ?). Beatrice trebuie sa manance obiectul arzand, cu frica, bucuria i se schimba in lacrimi. CU ea in brate, Dumnezeul visului pleaca in Cer.

Din acel moment, Dante … va fi cel capabil de Divina Comedia. 😉

14. maya - 13/04/2009

Theo-Phyl
@maya, un mare om a spus “dragostea este necesara chiar cand nu exista – inventeaz-o”

Dacă în suflet nu există iubire,atunci vine supărarea şi blamarea. „Omorîndu-ne” unii pe alţii la nivel „fin”,ne „omorîm” pe noi înşine pentru că aici sîntem un tot unitar.

Un alt mare om a spus că a fi adult Înseamnă a alege între nişte lucruri care nici unul NU este perfect.

Deci trebuie să alegem,să învăţăm să alegem între atîtea lucruri care nici unul NU este perfect!

15. maya - 13/04/2009

găbilutza
😆
Bună seara !

16. bibliophyle - 13/04/2009

@gabilutza tu sti care este legatura intre prima data cand a vazut-o in rosu si mantia rosie din a doua viziune ?

17. gabilutza - 13/04/2009

@Theo-Phyl

Sunt printre putinele persoane, care are curajul si pot sa sustina, chiar literar, ca NU AM FOST NICIODATA SINGUR. 🙂 😉 Ramane secretul meu !

18. maya - 13/04/2009

găbilutza
😆
Dragostea NU este întotdeauna celălalt!
Dragostea E imaginea pe care tu o ai despre iubirea pe care o transferi celuilalt!

Dragostea E IMAGINEA Iubirii tale transferată asupra celuilat!
Dragostea E Intensitatea Imaginii Iubirii tale transferată asupra celuilalt!

19. bibliophyle - 13/04/2009

#gabilutza nu m-am gandit la partener, m-am referit la singur intr-o perioada de reflectie in sensul sihastriei, fara nici o abatere din linistea singuratati

20. gabilutza - 13/04/2009

@Theo-Phyle.

Nu stiu, nu m-am gandit … trebuie sa fie o semnificatie, nu ?

21. gabilutza - 13/04/2009

@ theo-Phyl

Nici eu nu m-am referit la partener !

22. maya - 13/04/2009

@gabilutza, am sa-ti raspund cu o intrebare. Ai fost vreodata singur, dar absolut singur ?

Gradul de libertate depinde de cîtă singurătate poate să suporte fiecare!

23. bibliophyle - 13/04/2009

@gabiluta da, are o semnificatie, prezenta in la Vita nova. Insotitoarea ei, uita-te la poza lui Hamilton, a fost denumita de Dante, Vanna. Pentru prima data in Italiana este pomenit acest nume. La a doua intalnire Vanna imbraca rosul si este extem de senzuala, si in versul lui Dante si in poza lui Hamilton, uita-te si imediat vine explicatia (sper eu corecta)

24. gabilutza - 13/04/2009

@Teo-Phyl

M-am uitat, … insotitoarele erau in rosu si in alb, iar Beatrice in … albastru, culoarea ce o reprezenta pe Fecioara Maria, in Evul Mediu, daca retin eu bine … Acum chiar sunt incurcat!

25. gabilutza - 13/04/2009

@nu m-am uitat la pictura corecta?

celelalte … puse in postarile anterioare … Va dati seama ce provocare pentru un pictor, sa reprezinte un univers poetic asa de special ! Greu!

26. bibliophyle - 13/04/2009

@Gabilutza

I felt a loving spirit suddenly,
past a long slumber, in my heart arise;
from far away then Love I seemed to see,
so glad, I could his face ill recognize.
He told me „Do your best to honor me”,
and laughter in each word I did surmise.
With my lord there, I was still eagerly
watching his steps, when I, to my surprise,
saw lady Vanna and lady Beatrice
coming towards me, where I still was standing –
one bliss pursuing still another bliss.

And – here is what I am reminded of –
Love said „The first is Springtime, but the second
resembles me so much, her name is Love
.”

27. maya - 13/04/2009

Dialog imaginar „inventat” de mine: 😆 😆 😆

Beatrice: dacă mă vrei din nou,caută-mă „sub tălpi”!
Dante:eu nu te caut şi nu te-am căutat „sub tălpi”,te-am căutat în iad,iar acum te caut printre stele!

(mă chinuie „talentul”! 😆 să mă ierte Dante! 😆

28. bibliophyle - 13/04/2009

@-all scuze nu am traducerea romaneasca a sonetului, din versurile englezesti nu este clar pentru ca Spring nu reda viziunea in Italiana, Spring este Primavera sau PRIMA VERA

29. bibliophyle - 13/04/2009

@gabilutaza, nu chiar asa de greu, vezi versurile pe care le-am postat uitat-te la poza 😆

30. gabilutza - 13/04/2009

Da , Ioana, „prima vera” cea vazuta prima oara … am inteles … greu ! 🙂

31. gabilutza - 13/04/2009

Dante juca cu etimologiile, putem merge departe cu joaca, „Ioan” era cel ce venise inaintea veritabilei lumini! 😉

32. bibliophyle - 13/04/2009

@maya, foarte imaginar 😆

33. bibliophyle - 13/04/2009

@gabilutza,
Ioan nu avea cum sa-L intalneasca 🙂

34. gabilutza - 13/04/2009

undeva … in universul sau psihic, probabil ca da ! 🙂

35. bibliophyle - 13/04/2009

in meseria mea, este cam greu cu universul psihic 🙂

36. gabilutza - 13/04/2009

@all. scuzati pt. glumite!

37. bibliophyle - 13/04/2009

😉 esti intzeles si scuzat 😆

38. maya - 13/04/2009

Ioan numit şi „Răsăritul cel de sus”!

39. bibliophyle - 13/04/2009

@maya, de ce “Răsăritul cel de sus”?

40. gabilutza - 13/04/2009

@maya, @Theo-Phyl @Tibi (pe unde o fi?)

Dragostea nu e doar o emotie, sau o inventie, altfel am da dreptate budismului care considera ca ne putem dezlipi pana si de ea.

Dragostea Platonica, cum bine zicea gazda noastra, nu are nimic din intelesul curent la Platon. Iubirea platonica, adica pura, ideala, fara senzualitate, nu o gasim la Platon in Banchetul. Problema lui Socrate e ca nu a explicat bine, partea asta spirituala. Sau, mai degraba, nu am inteles eu de la el. 🙂 Iubirea la Platon, vazuta in dimensiunea ei carnala, intensitate a insetatului, ma ingrijoreaza, are nevoie mereu de re-actualizare. Pentru mine, Dragostea gasita e o continuitate. 😉 Iar zic bizarerii, sorry.

41. gabilutza - 13/04/2009

de fapt Platon o lasa pe Diotima… sa explice! 🙂 O ascult pe Maya!

42. maya - 13/04/2009

Ioan este/a fost considerat o reîntrupare a lui Ilie,chiar şi în Evanghekia după Matei.
Şi Ilie şi Ioan trăiau pe malul răsăritean al Iordanului;purtau haine păroase,încinse cu cingătoare de piele;făceau să cadă ploaia sau opreau apele Iordanului.
Stăpîn al apelor ,Ilie semăna cu un bootezător;el avea la îndemînă şi focul ceresc.
La urmă se înalţa la cer într-un car de foc,tras de cai de foc.

Ilie a fost asimilat (probabil) cu Soarele – Elisha e „apropiat” de Helios!

Ioan considerat reîntruparea lui Ilie anunţa botezul cu foc pe care îl va face Hristor,adică sfîrşitul lumii prin foc.

Cred că de aceea a fost numit şi „Răsăritul cel de sus”!

43. bibliophyle - 13/04/2009

@gabilutza,
nu este deloc bizar ceeace zici tu, in primul rand pentru ca aceasta este parerea ta.

Pentru mine aceasta dragoste descrisa de Dante va fi intodeuna un vehicol literar pentru un poem care este in primul rand liric si are nevoie de acest ingredient. Asta nu face mai putin superbe trairile din aceasta dragoste imaginara.

44. gabilutza - 13/04/2009

Eu cred ca Dante nu a surprins doar liric. Il inteleg in felul meu. Cand sentimentul dragostei depinde de singuratate, inseamna ca Dragostea nu a pasit inca in interioritate. Dragostea se descopera intim, si odata descoperita e o sursa ce actioneaza peste tot… de aceea nu esti singur.

45. maya - 13/04/2009

găbilutza
🙂
Iubirea la Platon, vazuta in dimensiunea ei carnala, intensitate a insetatului, ma ingrijoreaza, are nevoie mereu de re-actualizare. Pentru mine, Dragostea gasita e o continuitate. 😉

Dimensiunea carnală a iubirii este ca o lupă;ea nu apropie neaparat oamenii.
Dacă este o problemă,atunci o face şi mai mare,dacă este apropiere,atunci ea devine şi mai mare!

Dragostea găsită şi împărtăşită este o şansă,după aceea ea este o continuitate!
Există o diferenţă între a iubi/a te lăsa iubit/nu îl/o iubeşte, îl/o stăpîneşte!

46. bibliophyle - 13/04/2009

Draga @maya.

Nu au existat niciodata oameni cu numele pe care ii numesti tu. Ilie=Eliahu=Yahve este Dumnezeul meu si Ion=Yohanan, cred ca Ilie=Eliahu se enerveaza foarte rau in ceruri numai pentru faptul ca este asemuit cu Helios 🙂

Etimologiile propuse de tine sunt extrem de grele pentru mine in acesta caz 😦 Nu-i amestecam pe pagani in treburile noaste, nu?

47. gabilutza - 13/04/2009

@maya.

E bine ce ne inveti: „Dragostea găsită şi împărtăşită este o şansă”.

Cu acordul lui Theo-Phyl , in dragoste putem fi si elitisti, si foarte exigenti. Pana nu o descoperim, nu suntem oameni veritabili. Cand incepem sa o sporim , atunci e atunci !

🙂

48. maya - 13/04/2009

găbilutza
🙂
Cand sentimentul dragostei depinde de singuratate,

Cînd iubeşti NU eşti singur! Chiar dacă este o iubire platonică,chiar dacă persoana iubită nu ştie că este iubită,chiar dacă am fi fost în locul lui Dante! :lo:

Eşti Tu cu Iubirea ta! Deci există 2 „persoane” deja! 😆
Iubirea există pur şi simplu;ea este situată deasupara oricărui timp şi oricărui spaţiu!

Am mai scris azi:sentimentul iubirii faţă de un om este mult mai important decît omul.Omul nu este un scop,ci un mijloc cînd este vorba de iubire.

49. bibliophyle - 13/04/2009

@maya ca sa nu ne facem de ras

In Crestinism nu exista aceasta reincarnare, mai mult Crestinismul NU crede in reincarnare. Nu exista nicaieri in Evangheliile canonice vreo asemanare intre cei doi. TOT ce ai spus tu mai sus sunt citate GNOSTICE care nu au nimic cu Crestinismul, dimpotriva.

50. maya - 13/04/2009

Theo-Phyl
😦

51. maya - 13/04/2009

găbilutza
🙂

52. gabilutza - 13/04/2009

@Maya

Daca incepem sa dam Dragostei semnificatia pe care nu o are ea (un mijloc?), va fi imposibil s-o intelegem! Asta e problema, dupa umila mea parere. 🙂 nu inlocuiesc dragostea cu relatia. celalalt este speranta dragostei tale, e speranta si pentru fiinta ta.

53. maya - 13/04/2009

Theo-Phyl
:lo:
Păi cine a zis că are „ceva” cu creştinismul?

54. bibliophyle - 13/04/2009

@maya viata grea am de la tine cu citatele etimologice din Rudolf Steiner probabil.

Evanghelia lui Ioan:

1:21 Şi ei l-au întrebat: „Dar cine eşti? Eşti Ilie?” Şi el a zis: „Nu sînt!” „Eşti proorocul?” Şi el a răspuns: „Nu!”

55. maya - 13/04/2009

găbilutza
😆
Un „mijloc” de al cărui mijloc te ţii!

este dacă vrei altfel spus „banca” în care investeşti Iubirea!
Poţi să primeşti cel puţin cît ai investit/mai mult/mai puţin!

Ce poţi sigur „măsura” este iubirea ta,NU a celuilalt!

Iubirea este un lucru mare,fără de care NU se poate trăi! 🙂

56. bibliophyle - 13/04/2009

@maya. Te rog sa ma crezi cunosc absolut tot ce se poate cunoaste in aceste subiecte, inafara de ceece nu trebuie, pentru ca nu este suficient de valoros sa-ti incarci creierul cu el. 😆

57. gabilutza - 13/04/2009

@maya

🙂 Cred ca avea totusi dreptate Platon.

„Daca ai ales un altuia sa-i dai trupul
a mea sa fie mierea, si al lui … stupul”

( Shakespeare, sonetul 20)

🙂

58. maya - 13/04/2009

Theo-Phyl
😆
Te rog sa ma crezi cunosc absolut tot ce se poate cunoaste in aceste subiecte, inafara de ceece nu trebuie, pentru ca nu este suficient de valoros sa-ti incarci creierul cu el. 😆

Sînt absolut convinsă de asta! 🙂

În rest,ai uitat că am un singur neuron? 🙄 😆 😆
De aici mi se trage! 😆

59. maya - 13/04/2009

găbilutza
🙂
“Daca ai ales un altuia sa-i dai trupul
a mea sa fie mierea, si al lui … stupul”

Foarte frumos!

60. bibliophyle - 13/04/2009

maya
Ai enorm de multi dar iti place sa ma tachinezi, las ca stiu eu 😉

61. bibliophyle - 13/04/2009

@gabilutza,
pe joi avem imaginarul lui Shakespeare, vedem noi ce si cum 🙂 si care au fost adevaratele lui surse 😆

62. gabilutza - 13/04/2009

Pai , doar din memorie, si vad ca are destule de la … Dante.

„ochiu-a primit icoana ta subtire
iar inima, launtrica iubire … „

63. gabilutza - 13/04/2009

stii inca ceva Maya? doar dragostea combina incompatibilii ! 🙂

Astept sa ne mai inveti cate ceva. Vad ca Theo-Phyl bate in retragere, pregateste in acelasi timp 2 postari, una pe situl englez si cea despre Shakespeare. 😉

64. bibliophyle - 13/04/2009

Gabilutza,
nu draga sunt cu voi tot timpul, ascult nu numai vorbesc 🙂

65. maya - 13/04/2009

Shir hashirim

Cîntul I

-„Saruta-ma cu buzele-ti ca un ir de trandafir, ca un mir, ca un fir de calomfir
Soaptele tale de-amor sunt un balsam toropitor, un vin dulce si aromitor
Hai, ia-ma si salta-ma-n nor, scump odor, eu sunt roua stelelor, tu soarele sorilor

Negrutza sunt ca o paunita, hurioarelor, dar sunt îmbujorata ca zâna zorilor
M-a ars dorul dogoritor, focul iubirilor, regele lui Yisrael si-al inimii mele topite ca aripa unei turturele-n cuptor

Spune-mi, sufletul meu, unde-ti pasti turmele, unde-ti duci ostile, unde-ti porti urmele amirosind a mândru leu ?

– Daca nu stii, frumoasa mea ca o aurora de zeu, cauta-ma unde simti ca-i dorul mai busuiocat si mai greu

Ca un mânz înhamat la carul de aur curat al lui Pharaon-împarat te-aseaman eu, draga mea, mândra mea daruita de Dzeu

Adanci si umezi sunt ochii tai înconjurati de stralucitorii cercei cu siruri de margaritare si diamante-n scântei

Iti voi darui tot ce vrei, viatza mea, fala mea, ambra de pe gura odihnita pe gura ta

– Cat regele a stat la messa-i de toti adorat, doar nardul meu cu mireasma-i l-a imbatat

Cununitza de mirt este mirele preaiubit, sanii mei il dezmiarda ca pe un copil dragalit

Iubitul meu este ca un strugure tamaios, duios ca un flueras de os, blând si-atunci când e mânios

– Ce frumoasa esti, Shulamit, ce rege ca mine mai rasplatit, ce poet mai fericit ?

– Cât de mândru esti, stapânul meu, cât de drag trupul tau adormit pe pajistea verde a patului meu

Brazii si paltinasii ne sunt martori si nasii, stelele si privighetorile noptii nuntasii”.

66. gabilutza - 13/04/2009

? 😉 🙂 🙂 🙂 ???

67. maya - 13/04/2009

găbilutza
😆
doar dragostea combina incompatibilii ! 🙂
Cu condiţia să fie Ne-condiţionată! 😆

Şi incompatibilităţile! 😆

68. gabilutza - 13/04/2009

Pai cum sa fie dragostea conditionata? Nu vorbim despre aceeasi dragoste?

69. bibliophyle - 13/04/2009

@all, pe mine ma scuzati. Va rog continuati.

Unul NEPOT-VENIT-PAPA_PARK,

asa ca la revedere pe mai tarziu.

UNUL-NEPOT-IUBESC-MULT 😆

70. gabilutza - 13/04/2009

@Theo-Phyl.

O zi buna.

71. Vali - 13/04/2009

Bună seara.
Dacă îmi permiteţi, vreau să spun ceva (în grabă) cu referire la primele comentarii pe care le-am citit. Cer scuze dacă ceea ce spun acum s-a spus în comentarii pe care încă nu le-am citit (urmează).

Referitor la „dragostea pt dragoste” sau, altfel spus, „iubirea iubirii”. Se spune uneori că aceasta ar fi cea mai înaltă formă a iubirii. Nu sunt de acord. Cred că există, mulţi iubesc iubirea, dar asta nu înseamnă a-l iubi pe Celălalt, ci a iubi imaginea pe care ai proiectat-o asupra lui. Ceea ce e un fals.

Am scris în grabă şi, aşa cum am spus, urmează să citesc celelalte comentarii, revenind dacă, desigur, veţi permite.

72. maya - 13/04/2009

A FI SINCER

(Mircea Eliade)

Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot.
Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu.
Esti considerat sincer nu „cand nu ascunzi nimic” celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi.
Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt.
Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.

Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer.
Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer.
Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui,
ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar
si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun.

Este poate ciudat, dar ne temem de o lume „defavorabila”, de un mediu strain, cu care nu putem comunica,
fata de care nu putem fi „sinceri”.

Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi.

Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri.
De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta
unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive.
Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare.
De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si
care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.

In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit NU pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine.
Tu,omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.
Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt.Prin „libertate” inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite.

Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport,
s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte,sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in
general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor?
Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva
decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti.
Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.

Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus:
„Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!”.

Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala.
Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut
urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere.
Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa
singur. In nici un caz n-ar trece in mine.
Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a
trece in celalalt.

O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile
tale, a-l inconjura cu „sinceritatile” tale nu inseamna nimic.

Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si
justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt),a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru
ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.

Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el.
Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt.Fiecare luam mai putin decat ar trebui.

Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca NU dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.

73. maya - 13/04/2009

Theo-Phyl
😆
O zi bună în continuare! 🙂 🙂 🙂

Unul NEPOT-VENIT-PAPA_PARK,

asa ca la revedere pe mai tarziu.

UNUL-NEPOT-IUBESC-MULT 😆

74. gabilutza - 13/04/2009

@citesc … fain citatul, m-a prins … Maya, fugi cand vrei , daca la tine e tarziu.

75. maya - 13/04/2009

găbiluţă
😆
ofra haza – sher hashirim

76. gabilutza - 13/04/2009

„Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot.”

Celalalt, fara dragoste, e ca o diviziune in interiorul unui sine perceput dublu. Jumatatii nu-i poti ascunde, nu-i poti corecta/vedea erori, caci nu o poti plasa in exteriorul tau. 🙂 🙂

@Theo-Phil
@All
Trebuie sa-mi corectez o acum eroare, intr-o discutie anterioara, am vorbit de proiectii in timpuri paralele: „Nopti la Serampore” si … „Intoarcerea din Rai” -> doream sa spun „Isabel si apele diavolului”.

77. gabilutza - 13/04/2009

Daca aplici „corectii”, acestea se repartizeaza unificat, tie si celuilalt.

78. maya - 13/04/2009

Un mic cadouaş! 🙂

Dolce Pontes – Cancao du Mar!
http://www.trilulilu.ro/folkforever/fff11d72d3e85a

George Dalaras – Emma Shapplin – Spente le Stelle
http://www.trilulilu.ro/dunareanca/a476d9597d617c

George Dalaras- Goran Bregovic – Eleni
http://www.trilulilu.ro/reloded/bb61b6cf6b378a

Secret Garden- Adagio
http://www.trilulilu.ro/EdwardLorenz/3f373f8f1f18fe

Romica Puceanu-Budala-Saraiman
http://www.trilulilu.ro/looneybin/1c126a91984141

Gregorian and Sarah Brightman – Moment of Peace
http://www.trilulilu.ro/folkforever/f019381a79478a

79. maya - 13/04/2009

Un mic cadouaş! 🙂

Dolce Pontes – Cancao du Mar!
http://www.trilulilu.ro/folkforever/fff11d72d3e85a

George Dalaras – Emma Shapplin – Spente le Stelle
http://www.trilulilu.ro/dunareanca/a476d9597d617c

80. maya - 13/04/2009

George Dalaras – Emma Shapplin – Spente le Stelle
http://www.trilulilu.ro/dunareanca/a476d9597d617c

81. maya - 13/04/2009

Dolce Pontes – Cancao du Mar!
http://www.trilulilu.ro/folkforever/fff11d72d3e85a

82. gabilutza - 13/04/2009

@Maya,

Eliade a jucat un rol important de ispititor. Lui ii datoreaza probabil o intreaga generatie, abuzul de sinceritate, aproape cinica.

83. maya - 13/04/2009

George Dalaras- Goran Bregovic – Eleni
http://www.trilulilu.ro/reloded/bb61b6cf6b378a

84. maya - 13/04/2009

gabilutza
🙂
Mă bucur dacă ţi-a plăcut citatul lui Mircea Eliade!
Este atît de complex,dar şi atît de simplu,dar mai ales atît de adevărat!

85. maya - 13/04/2009

găbilutza
😆
Spunea un mare învăţat că scopul vieţii este experienţa,NU fericirea!
Viaţa nu este nici bună,nici rea,este neutră!

În această experienţă numită Viaţă care mai este şi neutră,trebuie noi oamenii să pictăm culorile Iubirii! Iar Iubirea să fie o veşnică experienţă!

86. maya - 13/04/2009
87. gabilutza - 13/04/2009

Specific citatul acesta lui Eliade „Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi.”

@MAya, ascult muzica … mai citesc inca …

88. maya - 13/04/2009

Romica Puceanu-Budala-Saraiman
http://www.trilulilu.ro/looneybin/1c126a91984141

89. maya - 13/04/2009

Gregorian and Sarah Brightman – Moment of Peace
http://www.trilulilu.ro/folkforever/f019381a79478a

90. maya - 13/04/2009

găbilutza
🙂
“Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi.”

Dar în primul rînd trebuie să fim sinceri cu noi înşine! Cînd omul minte faţă de alţii joacă teatru! Cînd însă se minte pe sine,asta se cheamă boală.

Sinceritatea interioară este una din condiţiile sănătăţi „interioare” şi a celei fizice!

91. maya - 13/04/2009

găbilutza
🙂
Noapte bună,vise plăcute şi îngeraşii să te aibă în pază!
Sper că ţi-au plăcut melodiile!

92. maya - 13/04/2009

Theo-Phyl
😆
O zi bună în continuare!

93. gabilutza - 13/04/2009

Nesincerii cu ei insisi nu pot fi sinceri cu ceilalti; boala de care vorbesti poate fi vindecata.

Am preferat doar unele din „muzicile” propuse. Inca re-citesc ciatatul, asa sunt eu cateodata … studios! 🙂

94. maya - 13/04/2009

Kutia Shakira
😆

95. gabilutza - 13/04/2009

@Noapte buna Maya!

96. maya - 13/04/2009

Plotin_”frumosul E un act de separare”!

97. maya - 13/04/2009

găbilutza
🙂
Am preferat doar unele din “muzicile” propuse.

Nu-i nici un bai! 😆

98. maya - 14/04/2009

găbilutza
🙂
Nesincerii cu ei insisi nu pot fi sinceri cu ceilalti;

NU este deloc uşor să fii sincer cu tine însuţi,cum NU este deloc uşor să te simţi bine în piele ta!

Foarte uşor poţi „cădea” în făţărnicie/ipocrizie şi în vanitate!
Vanitatea cel mai mare păcat faţă de Creator,faţă de tine şi faţă de de ceilalţi.
Este ca şi mersul pe aţă! Dar merită încercarea!

Noapte bună încă o dată! 🙂

99. fini - 14/04/2009

M-am întors dintr-un fel de Rai şi dau peste Dante şi Beatrice! Ceva mai frumos nu se poate.

100. bibliophyle - 14/04/2009

@Fini, salut
cum stam cu florile ? 😆

101. fini - 14/04/2009

Dragostea lui Dante are la bază întâietatea sentimentului, a pasiunii şi a imaginaţiei.

102. fini - 14/04/2009

Bibliophyl,

te salut. Florile acum sunt la locul lor.
Toţi pomii sunt înfloriţi. Am găsit pomul meu şi numai al meu , un păr, că m-a întâmpinat încărcat de flori. Cred că are 150 de ani. O nebunie. De bucurie l-am îmbăţişat şi i-am mulţumit.
Ai încercat să îmbăţişezi un pom?
M-am întors şi este minunat.

103. noradamian - 14/04/2009

bibliophyle, fini,

Salut!

😀

104. noradamian - 14/04/2009

Doar o dragoste imaginara poate crea opere de arta (muzica si literatura-poezie, mai cu seama) care sunt, in felul lor, copii ai spiritului!
Daca e vorba de o capodopera, precum a lui Dante, atunci sentimentul e unul foarte inalt capabil sa scoata un talent urias la lumina…

😀

105. fini - 14/04/2009

Nora,

🙂

106. noradamian - 14/04/2009

fini,

frumusetea si pacea naturii e tot dragoste 🙂

107. noradamian - 14/04/2009

bibliophyle,

mergi si saptamana asta la teatru, daca am inteles bine?
😀

108. fini - 14/04/2009

Nora,

„Frumuseţea şi pace a naturii e tot dragoste”. E împărtăşită sau nu?
Poţi să crezi că sunt ţicnită, dar eu cred că părul meu a înţeles că este al meu. Oare sunt posesivă? 🙄

109. noradamian - 14/04/2009

fini,

nu stiu daca pomul acela plin de flori s-a bucurat de afectiunea ta, as vrea sa cred asta, e ceva poetic, tare frumos, nu e vorba de posesivitate… 😀

110. noradamian - 14/04/2009

sentimentul asta-l traiesc si eu cand urc dealul cu visini infloriti pana la o casuta mica, alba si-nsorita aflata undeva sus.
Dar anul asta nu pot sa ajung acolo… 😦

111. bibliophyle - 14/04/2009

@nora, Salut
sunt trimis la culturalizare generalizata. Progeniturile considera ca am dat in mintea copiilor fiind tot timpul pe net 🙂

112. fini - 14/04/2009

E OK Nora.
Cu postarea sunt tot cum sti. Capul meu e în pădure, la pom, la cucul care mi-a cântat, că şi de el mi-a fost dor.

113. noradamian - 14/04/2009

bibliophyle,
Se vede ca ai niste „progenituri” exceptionale! ( aia cu net-ul e un pretext dragut 🙂
😀

114. noradamian - 14/04/2009

fini,
probabil ca o sa mai fii cu imaginatia un timp tot pe acolo!
O baie de natura ca asta are un efect pe termen lung
😀

115. bibliophyle - 14/04/2009

@nora,
lucrurile nu sunt simple, Ele nu prea ma vor in RO, considera timpul petrecut aici drept timp pierdut intr-o tara dincolo de muntii intunericului. Fata mea cea mare avea 11 ani cand au fost chestiile cu mineri pe care le-a vazut la televizor. Ea fost inainte foarte PRO, cand a vazut tinerii batuti cu salbaticie s-a jurat ca nu va mai veni niciodata in RO 😦

116. noradamian - 14/04/2009

bibliophyle,

daca nu mergeai la teatru, sambata si nu puneai postarea cu referire la piesa, interpreti, succes, habar n-am fi avut ca pe Broadway se joaca Eugen Ionesco intr-o distributie de exceptie…
😀

117. bibliophyle - 14/04/2009

@nora, din nefericire noi/voi nu stiti ce generatie superba de intelectuali Romani creste acolo, din nefericire cu timpul ei nu vor mai fi Romani, pentru ca societatea Romaneasca „mimeza” solidaritate si legaturile nationale, care de fapt nu sunt dorite de a exista 😦

118. noradamian - 14/04/2009

bibliophyle,

e destul de trist!…Si de-nteles!
Sper sa ramana totusi legate macar cultural de tara,
poate si activitatea ta de aici si pentru locurile astea sa contribuie la asta.

119. bibliophyle - 14/04/2009

@nora,
asta este. Bine rau cu asta defilam avem nevoie de rabdare, pentru binele nostru si a lor 🙂

120. noradamian - 14/04/2009

bibliophyle,

am si eu unul din baieti in Franta, la Strasbourg, e ceva mai aproape, dar traieste, deja, in buna parte, in alta cultura…

121. noradamian - 14/04/2009

bibliophyle, facem tot ce sta in puterea noastra!
Ai dreptate 😀

122. bibliophyle - 14/04/2009

@nora,
situatia ta este mult mai fericita. Cel putin nu simti antagonismul si tie nu-ti spune nimeni, ca nu sa schimbat nimic si ca traim intr-o societate in care sefii de ieri au schimbat numele de Tov. cu Dl. si ca singura schimbare este ca cei care au fost beneficiarii comunismului si-au oficializat bogatia. Si bancurile cu comunisti sunt acum legale, cand ei rad tot timpul pe drumul spre banca 😆

123. noradamian - 14/04/2009

bibliophyle,

exista o diferenta uriasa intre ceea ce am sperat si ceea ce avem! Pe masura ce au inceput sa se vada clar lucrurile, dezamăgirea e tot mai mare!
Pe mine cel mai tare ma supără asocierea unei parti incredibil de mare din societatea civila si din media cu grupurile de prada. Asta e in masura sa scada increderea in societatea in care traim!

124. bibliophyle - 14/04/2009

@nora, scuze am o intrebare care tot timpul i-mi bat capul. Care societate civila cea finantata de Soros sau a lui Patriciu, sau care?

125. fini - 14/04/2009

Bibliophyl,

societatea pe care eu nu o mai văd. Societatea civilă este o „expresie şi atât. La n lipseşte.

126. fini - 14/04/2009

erată: la noi lipseşte

127. bibliophyle - 14/04/2009

@fini,
ai dreptate, nu exista. Majoritatea este inregimentata 😉

128. noradamian - 14/04/2009

bibliophyle,

din pacate n-au urmărit de cat capatuiala politica si finanaciara! Si-au tras mai intai ONG-uri, burse, au mai si facut cate ceva( aceia ai lui Soros) după care au luat-o care-n cotro. Cand am vazut cum au cotit-o parvulescu si weber, m-am lamurit. De celelalte(patriciu, constantinescu etc) sa nici nu mai pomenim.

Intr-un fel societatea civila acuma suntem noi, o buna parte din blogosfera, aceia care nu sunt inregimentati.

129. bibliophyle - 14/04/2009

@nora, da totul a fost si este capatuiala. Pate se naste totusi o „rezistentza” pe care tare as dori-o apolitica si mai presus de partizanatul galeriei de fotbal practicat in multe bloguri in aceasta blogosfera „romaneasca” 😆

130. noradamian - 14/04/2009

bibliophyle,

spiritul de galerie, ai remarcat bine, e nelipsit din majoritate blogurilor! Exista si unii sincer doritori sa faca ceva bun.
Exista si multa energie cheltuita de pomana.
Exista de toate.
Eu incerc sa fiu oarecum, proactiva.
Adevarul e ca doresc o rezistenta prin cultura şi educatie, bibliophyle( si chiar fac cate ceva) dar pare destul de iluzoriu, inca.
In privinta apolitismului iti dau dreptate. De fapt singurul de care cred ca avem nevoie si in urmatorii ani e Basescu si doi, trei din jurul lui( TRU, Voinescu, Paleologu…)
E un paradox, aicea, insa! Daca societatea ar fi normala si presa n-ar fi obedienta catorva pradatori cu bani care-l dusmanesc de moarte, mi-as permite sa fiu critica si cu Basescu. Asa ar fi normal! Dar intr-un mediu atat de fals si dezechillibrat e singurul care trebuie cumva, ajutat sa tina un echilibru… 🙂

131. maya - 14/04/2009

Bună seara şi bună să vă fie inima!
😆

132. bibliophyle - 14/04/2009

@nora,
un popor normal nu se agata de numele unui politician specific. Trebuie gandite faptic activitatile omului-politic daca aduc ceva sau nu, daca construiesc sau distrug. Acuztiile le adresa lui Basescu nu sunt corecte nu pentru ca el este Sf.Traian ci pentru ca toate conflictele pe care le-a avut au fost induse. Un om cu o inteligenta medie intelege acest lucru. In Romania traiesc astazi 3 populatii diferite, cei care au profitat abuziv de restribuirea averii nationale si fac tot posibilul de a nu fi trasi la raspundere pentru faptele lor. A doua populatie este cea letargica care-si vede de „treaba” nevzand viitorul si traind un prezent mediocru. Si a treia parte cea obidienta si oportunista din care fac parte si „intelectuali plangaretzi” care exact ca motanii primavara….

Restul sunt cei care lupta impotriva morilor de vant 😦

133. bibliophyle - 14/04/2009

@salut maya, o seara placuta 😆

134. noradamian - 14/04/2009

maya,

servus!

🙂

Bibliophyle,

exact asta spuneam! Ca e atat de dezechikibrata si anormala societatea asta incat nici n-ai cum sa fii de folos! Sau prea putin 🙂
Cum nu sunt din primele trei categorii( nici macar a pisicilor care-i agrează pe motani :)) inseamna ca sunt pe undeva prin zona morilor de vant 😦

135. noradamian - 14/04/2009

Un zambaret acolo( dupa „putin”) e in plus…

136. tibi - 14/04/2009

servus
TUTUROR

🙂

137. bibliophyle - 14/04/2009

@nora,
esti intr-o societate „selecta” cea in care si eu ma aflu. Inca nu m-am hotarat daca sunt Don Quixote sau Sancho Panza 😆

138. noradamian - 14/04/2009

servus tibi!
😀

139. bibliophyle - 14/04/2009

@Hello Tibi, de mult nu te-am „vazut” 😆

140. noradamian - 14/04/2009

bibliophyle,

as prefera sa fiu Sancho…Dulcineea in nici un caz! 😆

141. bibliophyle - 14/04/2009

@nora nici eu nu prea o suport 😆

142. tibi - 14/04/2009

ALL

A venit si rindul meu sa stau pitit si sa citesc ‘vrajit ” :D:

143. bibliophyle - 14/04/2009

@tibi, vrajit 🙂 de ce?

144. bibliophyle - 14/04/2009

de vreo 2 ore ne plangem (colectiv) de „mila”

145. tibi - 14/04/2009

De comenturile voastre ! 🙂

146. maya - 14/04/2009

Deşi este mai uşor să-ţi asumi vina decît responsabilitate, îmi asum responsabilitatea faptului că sînt româncă!
(chiar dacă prin natura cooproducţiei din care provin,sînt doar pe 1/2) )
😆
Ţara şi părinţii nu ţi-i alegi,este un dat peste care NU este voie să se treacă!
De ce m-am născut aici,de ce acum,sînt întrebări la care nici NU are rost să caut răspuns,pentru că acesta este foarte simplu:aşa a fost să fie/aşa a fost dat!

Iubesc acest pămînt,iubesc această ţară,deşi ce se întîmplă uneori pe acest „picior de plai” mă „doare pînă la lacrimi”!

Spiritualitatea unui popor,a unui neam este dată de suma spiritualităţii fiecăruia dintre noi! Cred că şansa nostră ca popor stă în ridicarea nivelului spiritual al fiecăruia.

Eu sînt datoare în primul rînd faţă de mine;mie trebuie să-mi ridic gradul de spiritualitate prin cultivarea unui adevărat şi real sistem de valori.

Nu ştiu dacă voi reuşi,dar este cert că mi-am propus acest lucru.

Atîta timp cît sînt mai atentă la alţii,NU pot să fiu atentă la mine;şansa acestei naţiuni cred că stă în regăsirea Iubirii faţă de tot ce înseamnă român,românesc şi ţara numită România!

„Schimbarea la faţă a României” NU este un lucru exterior;trebuie să ne schimbăm întîi inimile şi sufletul,iar acest lucru va aduce fără tăgadă zîmbetul pe chipul frumos al „grădinii Maicii Domnului”!.

147. bibliophyle - 14/04/2009

Astazi am vazut pe ABC, un program despre afacerile lui Bechtel de mi-a venit sa plang. Romania si Macedoinia sunt luate la „misto” si politicienii romani sunt facutzi praf. Cel putin in Macedonia toti cei care au semnat cu Bechtel sunt la racoare? Nastase a avut PR care-l baga la balamuc daca vedea programul 🙂

148. maya - 14/04/2009

nora
😆
Servus!

149. maya - 14/04/2009

fini
😆
Servus!

150. noradamian - 14/04/2009

Ne-am spus of-urile, tibi, dar nu ne plangem…
Cat timp putem scrie, vorbi, asculta, invata, calatori,
e bine!
😆

151. maya - 14/04/2009

tibi
😆
Servus!

152. maya - 14/04/2009

Theo-Phyl
😆
Servus!

153. maya - 14/04/2009

😆
Kutia Shakira

154. tibi - 14/04/2009

Servus again ALL 🙂

155. noradamian - 14/04/2009

maya,

„şansa nostră ca popor stă în ridicarea nivelului spiritual al fiecăruia”

Asa gandesc si eu. Simplu si adevarat. 🙂

156. bibliophyle - 14/04/2009

Maya, OK in numele tuturor catzeilor si oamenilor, inca o data buna seara 🙂

157. tibi - 14/04/2009

nora

eu m-am referit la comenturile de la ‘inca putzin despre Beatrice si Dante’ .

la astelalte nu ma mai bag … 😛

Exceptzie – treaca de la mine – 🙂 : ‘societatea civila’ din Romania a murit EXACT in momentul in care AC a devenit PAC si domnul Manolescu s-a visat presedinte, (parerea mea ), PUNCT ! Bine ? 🙂

158. bibliophyle - 14/04/2009

Josnicã moarte, milei cât dusmanã,
durerii, anticã mamã,
judecatã a toate peste seamã,
inimii dând amãrãciunea hranã,
din care plec numai si numai ranã,
sã te proscrie, limba tipã-n vamã.

Si dacã azi vreau sã-mi cersesti iertare
s-ar cãdea sã spun,
greseala ta nedreaptã e, oricare,
nu pentru cã ascunsã e oricum,
ci pentru ca mânia sã-nfioare
pe cel hrãnind iubirea de acum.

Ai izgonit curtoazia din lume
si ce era prin doamna mea onoare
în tinerete râzãtoare
ai nimicit amoroasa minune.
Doar ceea ce e dar de pret în ea,
descoperit sã vi se dea.
Cine nu-i vrednic pentru mântuire
sã nu spere nicicând sã-i fie însotire

159. maya - 14/04/2009

Balada -Ciprian Porumbescu
http://www.trilulilu.ro/Nexxus/ee112dcdaa4fba

Aici este esenţa a ceea ce se cheamă român!
Sublim şi superb!
Cred că şi îngerii plîng atunci cînd ascultă această meloldie!
Plînset,lacrimi,zbucium,duioşie,alean,bucurie,mîndrie şi DOR!

Lecţia de viaţă este a noastră a poporului;de ce, este o altă discuţie!

160. bibliophyle - 14/04/2009

Josnicã moarte, milei cât dusmanã – Vita Nova – Dante
traducere de Alin Puscas 😆

LA subiect nu?

161. noradamian - 14/04/2009

tibi,

eu si uitasem de domnul Manolescu! 🙂
Nu te bagi, dar ai o buna pricepere a lucrurilor, vad
si nu uiti nimic 😀

162. bibliophyle - 14/04/2009

Cu celelalte doamne tu glumind – Vita Nova – Dante
traducere de Alin Puscas
🙂

Cu celelalte doamne tu glumind,
cum de se-ntâmplã nu gândesti, stãpânã,
cã fata mea o alta-n ea îngânã
când frumusetea ta o vãd venind.

Dacã ai sti, n-ar putea Pietate
sã tinã împotrivã-mi încercare,
Amor când lângã tine îmi apare,
mai îndrãznet, mai sigur e în toate,

si îmi rãneste gândurile-n fricã,
acela-i mort, acela-i dat afarã,
doar el spre tine ochii îsi ridicã;

de-aceea un alt chip fac sã-mi aparã,
dar nu fãrã sã-aud atunci preabine
vaietul izgonirilor din mine

163. maya - 14/04/2009

Dacă Don Quixote înseamnă mai mult cu capul în nori decît cu picioarele pe pămînt,atunci eu sînt Don Quihote varianta feminină! 😆 😆 😆

164. noradamian - 14/04/2009

bibliophyle,

suna bine traducerea, dar cred ca in original e si mai vibranta 🙂

165. bibliophyle - 14/04/2009

bineintzeles, traducere de versuri este cea mai ingrata traducere posibila

166. noradamian - 14/04/2009

maya,

ma asociez: din cand in cand suntem „don Quichote” 🙂

167. maya - 14/04/2009

nora
😆
Şi ce bine E! 😆

168. bibliophyle - 14/04/2009

Pe calea lui Amor, voi, cei umblati – Vita Nova – Dante
traducere de Alin Puscas
🙂

Pe calea lui Amor, voi, cei umblati,
priviti-mã rãmasi pe loc,
durere ca a mea nu mai aflati;
primiti-mã-n auz, vã rog,
apoi închipuiti-vã aceea,
oricãrui chin sunt cãmara si cheia.

Amor, nu prin putina-mi bunãtate,
ci prin a sa noblete,
mã puse-n viatã de-asa suavitate,
încât în urma-mi se spunea în toate:
„Doamne, prin care demnitate
inima lui atât e-n frumusete?”

Azi am pierdut îndrãzneala întreagã
ce se urca din iubinda comoarã;
sunt fãrã ea în sãrãcie-amarã
atât, dacã vi-o spun, teama mã leagã.

Deci vrând sã fac precum acei
care-si ascund lipsa din rusine,
afarã mã arãt bucuros bine,
iar înãuntru, topiti plâng ochii mei. i-mã rãmasi pe loc,
durere ca a mea nu mai aflati;
primiti-mã-n auz, vã rog,
apoi închipuiti-vã aceea,
oricãrui chin sunt cãmara si cheia.

Amor, nu prin putina-mi bunãtate,
ci prin a sa noblete,
mã puse-n viatã de-asa suavitate,
încât în urma-mi se spunea în toate:
„Doamne, prin care demnitate
inima lui atât e-n frumusete?”

Azi am pierdut îndrãzneala întreagã
ce se urca din iubinda comoarã;
sunt fãrã ea în sãrãcie-amarã
atât, dacã vi-o spun, teama mã leagã.

Deci vrând sã fac precum acei
care-si ascund lipsa din rusine,
afarã mã arãt bucuros bine,
iar înãuntru, topiti plâng ochii mei.

169. noradamian - 14/04/2009

bibliophyle,
intr-adevar! Intre ritm si muzicalitate, pe de o parte si sensul versurilor, traducatorul, uneori, trebuie sa faca un compromis…

170. bibliophyle - 14/04/2009

@nora, nu stiu, parerea mea ca trebuie musai sa fi poet pentru a traduce versuri 🙂

171. noradamian - 14/04/2009

Dar versurile de mai sus sunt accesibile si suna bine! 🙂

172. noradamian - 14/04/2009

Si eu cred asta, bibliophyle! Si sa-ti placa mult ceea ce vrei sa traduci 🙂

173. tibi - 14/04/2009

Teofil

cel putzin cu aceste trei poeme, macar azi NU trebuie sa anuntzi POSTARE NOUA ! :D:

E suficient sa le transferi pe o noua pagina, si sa vezi discutzii ! 🙂

174. maya - 14/04/2009

Constatare

Rugină pe frunze
nervuri hilare
clipe arămii
agăţate de zare.

Rugină pe suflet
zadarnică chemare
ecou prelungit
scufundat în uitare.

Răsărit

dantelă de lumină
aruncată haotic
peste vis
ceasul cînd bezmetic
gîndul se scaldă în dorinţi!

175. bibliophyle - 14/04/2009

@nora,
stau cu cartea in Engleza si intradevar suna bine, versificarea este mai buna probabil pentru ca limbile sunt mai apropiate

176. noradamian - 14/04/2009

da, maya, din nori vedem totul mai frumos… 😆

177. tibi - 14/04/2009

Teofil

Serios vorbind, aceste poeme chiar ar trebui discutate in amanunt ! Parerea mea ! Gresesc ? 🙄

178. bibliophyle - 14/04/2009

@draga tibi, postarea viitoare este gata de ieri, il avem pe batranul Will Shakespeare dar inca nu ma indur 😆

179. noradamian - 14/04/2009

Contează si inrudirea limbilor dar si muzicalitatea lor specifica, chiar si atunci cand citesti 🙂

180. bibliophyle - 14/04/2009

@tibi, il putem discuta pe Dante pana la pastele viitor, crede-ma ca si merita si avem ce 😆 dar sunt si alte frumuseti care doresc sa le parcurg cu voi, Amicus Dante 😆

181. maya - 14/04/2009

Theo-Phyl
😆
Absolut superbe versuri!
Mulţumesc!

182. tibi - 14/04/2009

OK Teofil

Faca-se voia ta ! 🙂

183. tibi - 14/04/2009

nora

multe multzumiri SI din partea tiberiusei pentru mail … 🙂

184. fini - 14/04/2009

Pac!

Sunt şi eu aici, cu urechea făcută pâlnie.

185. fini - 14/04/2009

Maya dragă,

un SERVUS!

186. tibi - 14/04/2009

maya

„Rugină pe suflet
zadarnică chemare
ecou prelungit
scufundat în uitare.”

SPLENDID !!!! S P L E N D I D !!! 🙂

187. fini - 14/04/2009

cine-i tiberiuşa ?! 🙄

188. maya - 14/04/2009

Dansează ca şi cînd nu te-ar vedea nimeni,iubeşte ca şi cum n-ai fost rănit niciodată,cîntă ca şi cum nu te-ar auzi nimeni! 🙂

Trăieşte ca şi cum raiul este în orice clipă,aici pe pămînt! 🙂

189. tibi - 14/04/2009

servus fini ! 🙂

190. bibliophyle - 14/04/2009

POSTARE NOUA – AMICUS DANTE :lol

191. maya - 14/04/2009

😆
fini
Servus!

192. tibi - 14/04/2009

fini, fini, draga fini

Cine crezi tu ca ar putea suporta un tibi, vreme de 33 de ani, daca nu TIBERIUSA ? 🙂

193. maya - 14/04/2009

tibi
😆
Mulţumesc!

194. bibliophyle - 14/04/2009

Aveti o postare noua cu poezie din La Vita Nuova 😆

195. fini - 14/04/2009

Maya,

eu când dansez îmi place să fiu privită. În alte situaţii sunt complexată şi nici nu-mi place prea mult gângărai în jur.

196. maya - 14/04/2009

După ce că o cohortă de viruşi m-au atacat,acum am şi o criză de lombo-blombo!
😦
Aşa că cu părere de rău,trebuie să vă părăsesc!
Trebuie să „mă fac aptă” pentru mîine la lucru’! Că mintenaş cîntă cucu’! 😆

197. fini - 14/04/2009

Tibi,

mulţi înainte!
Eu zic că am înţeles.

198. maya - 14/04/2009

Noapte bună,vise plăcute şi îngeraşii să vă aibă în pază!
🙂

Înger,îngeraşul meu
Roagă-Te lui Dumnezeu
Pentru sufleţelul meu!

Doamne,Doamne să vă aibă în pază!
Să fiţi iubiţi! 🙂

199. maya - 14/04/2009

😆
nora

200. tibi - 14/04/2009

noapte buna maya 🙂

daca zici tu mintenas … stii tu ce spui 🙂 .

201. bibliophyle - 14/04/2009

@may, noapte buna 😆

202. maya - 14/04/2009

😆
fini

203. maya - 14/04/2009

😆
tibi

204. maya - 14/04/2009

😆
Theo-Phyl

205. maya - 14/04/2009

😆 😆
Kutia Shakira

206. bibliophyle - 14/04/2009

😆 hau, hau 😆

207. maya - 14/04/2009

„Cîntă cucu’ bată-l vina
De răsună Bucovina”

Doamne îndură-Te spre noi!

208. tibi - 14/04/2009

fini

sint ABSOLUT sigur, ca dansezi ca pe unda unui vis, pentru ca ar fi imposibil altfel …

Si imi place sa cred ca nu te vad prea multzi ‘gângărai’ 🙂 .

209. fini - 15/04/2009

Tibi,

cînd dansez nu-mi pasă cine sau câţi se uită. Pur şi simplu nu-i văd. E mai greu când mă opresc. Atunci dispar.


Sorry comments are closed for this entry

%d blogeri au apreciat asta: