jump to navigation

Mircea Eliade – Literatura 3 din 3 26/03/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21).
Tags: ,
comments closed

Trebuie sa recunosc ca nu consider “Maitreyi” drept cel mai bun roman de dragoste al literaturii romanesti, nici macar unul din primele cinci. Am hotarat totusi sa-l prezint cititorului ca un fel de preludiu la articolele numite  de mine “Profesorul Mircea Eliade”, pe care-l voi publica in continuare. Alternativa ar fi fost “Noaptea de Sanziene”, care este un roman mult mai bun, poate cel mai bun, dar o cronica a cartii  lipsita de mitologie romaneasca ar fi lipsit recenzia de niste “finetzuri” care trebuiesc amintite. Problema este ca nu-mi plac (dar chiar deloc) analizele lui Mircea Eliade legate de eposurile Daco-Romane atat de rasuflate si de propagate in prostie inconstienta de protocronismul romanesc. Cred cu convingere ca etnogeneza  Romana este mult mai frumoasa si mai majestuoasa decat “scaparile doctrinare” la care a contribuit si Maestrul  Eliade. Asa ca mai bine nu. Vom discuta deci despre “Maitreyi”

Puteti citi articolul si comenta pe Politeia World

Pauza: Astenie de Primavara 26/03/2009

Posted by Theophyle in Pauza.
Tags:
comments closed

Deobicei postarile mele la rubrica “Pauza” sunt umoristice,  de aceasta data vreau sa vorbesc despre un lucru serios. Se numeste in limba romana “astenie nervoasa de primavara” sau “astenie de primavara”. Englezi o numesc “febra de primavara – Spring Fever” si nemti “oboseala primavaratica – Frühjahrsmüdigkeit.”  Majoritatea doctorilor de familie  habar nu au de existenta acestui sindrom, si daca mergeti la el cu o problema mai neclara esti trimis la analize sau iti administreaza antibiotica ca deobicei.

Viata unui om se invarte intre cele 5 secretii care ne fac ceeace suntem: seretonina, melatonina, endorfina, testosteron si astrogen. In timpul ierni seartonina (hormonul fericiri) care este produs in general in cantitati mai mari pe vreme luminoasa si zile caldute, scade pentru a da posibilitatea unor secretii sporite  de melatonina (hormonul somnului) care ne da posibilitatea unui somn mai indelungat. In prima perioada a primaveri 20/3- 15/4 corpul inca nu a reglat relatia seartonina – melatonina, desi atmosfera se incalzeste si zilele sunt mai lungi si mai luminoase. Aceasta dereglare produce stari de oboseala si nervozitate excesiva.

sandro_botticelli_038

Ce trebuie sa facem: (1) sa dormim mai putin dimineata, reduceti cu o ora somnul; (2) daca este vreme frumoasa o plimbare de cativa kilometri nu strica; (3) mancati mai usor cu cat mai putine grasimi si carbohidrati. Aveti nevoie de proteine si mai multe vitamine, incercati fructe in special portocale sau mandarine; (4) limitati alcolul concentrat (mai mult de 15% pe volum) si beti bere sau vin rosu; (5) folositi-va de anti-oxidanti naturali, personal beau ceai verde (neindulcit) rece. Cel mai important ascultati multa muzica melodica, incercati Motzart Vivaldi si Rahmaninov .

Aveti grija de voi, “caderile de primavara” pot fi dureroase. Statistic majoritatea necazurilor personale se petrec in lunile de toamna sau primavara, ganditi-va retrospectiv.   

Aveti Nigel Kennedy, Vivaldi – Spring I

http://www.youtube.com/watch?v=St9wYu_WeAM

 V. Shimkus plays Rahmaninov

http://www.youtube.com/watch?v=5iYgr8BGNw

Rachmaninov plays Rachmaninov Piano Concerto 3 (1939)

 http://www.youtube.com/watch?v=oA0kXDMKiLg&feature=related

François-M Arouet (Voltaire) – Romanul Filozofic 25/03/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Moderna (sec 19-20).
Tags: ,
comments closed

voltaireAstazi am recitit postarea mea legata de Ayn Rand – Romanul Filozofic si pregatind o alta postare despre literatura lui Eliade,  am hotarat sa vorbesc de alt roman de acest gen, poate primul sau premergatorul. Nu sunt un mare admirator a lui Voltaire ca filozof, dar i-mi place cum scrie. Filozof mare nu a fost el dar a fost un bun scriitor si un foarte bun om (in general). Am ales Candid pentru ca exista putina asemanare intre atunci si acum, personal ador similitudinile. Candid (Candide) este un roman scris imediat dupa o criza majora care a zguduit Europa in anul de gratie 1755, cand un cutremur a ras o bună parte din Lisabona lasand  în urmă zeci de mii de victime ( ceva intre 50-30 de mii). Socul nu a fost provocat de furia oarba a naturi ci de omenirea oarbă, inculta si intunecata, care reacţiona la un astfel de eveniment tragic în modul cel mai bestial şi absurd cu putinţă. Romanul este un fel de alegorie si revolta faţă de reacţia elitei filozofice „oficiale”, a clerului creştin local, a teologilor: (1) catolicii vedeau dezastrul ca o pedeapsă divină pentru faptul că în oraş se găseau evrei şi protestanţi; (2) protestanţii vedeau ca şi cauză a dezastrului faptul ca „păcătoşii de catolici” nu acceptă „dreapta credinţă” (adica Reforma), iar dacă cineva i-ar fi întrebat şi pe evrei, aceştia ar fi spus probabil că totul se trage de la faptul că creştinii sunt nişte eretici care cred că poate exista un dumnezeu-om sau un om-dumnezeu. Contextul epocii este important, este vital pentru a înţelege acest roman şi motivaţiile scrierii lui. Este o epocă în care regele şi Curtea domina absolut viaţa în toate detaliile ei. El se impune în chestiuni de literatură, de artă, de gusturi diverse, iar miniştrii săi harţuiesc orice intelectual care îndrăneşte să critice abuzurile acestei puterii despotice, dintr-o Franţă în curs de sărăcire accelerată, care pierduse deja cursa industrializării şi democratizării (partajului de putere) pe mâna Angliei, dar şi preponderenţa intelectuală în domenii ca filozofia şi teologia. Exista pe atunci un cult deşănţat al personalităţii care friza divinizarea (regimul era încă monarhie de drept divin).

Romanul filozofic asa cum am explicat in cazul lui Rand, este un gen de ficţiune, ca orice roman. Se aseamănă deci din multe puncte de vedere romanului tradiţional, la nivelul aspectului. Insa poveştii imaginare i se adaugă o problematică filozofică, povestea nemulţumindu-se doar să redea o întâmplare sau un şir de întâmplări, căci ea face cititorul sa se întrebe asupra sensului fundamental al existenţei, al omului, al dreptăţii, al moralei, al lumii, al egalităţii, etc. De exemplu, în scurtul roman filozofic vom găsi abordată chestiunea existenţei răului în lume, problema condiţiilor care aduc fericirea, aceea a opresiunii populaţiilor din Lumea nouă, condiţia femeii, sensul războiului, valoarea tămăduitoare a muncii etc.. Lucrarea face deci ca cititorul însuşi să-si pună o serie de întrebări filozofice, şi în acelaşi timp ea propune răspunsuri fără să le şi impună (permanent asistăm la o luptă dialectică de idei), caci deşi cartea tratează ca subiect principal destinul uman şi existenta răului în lume (războiul, cataclismele naturale, abuzurile provocate de om omului), ea este în acelaşi timp scrisă cu un umor inegalabil. Adesea s-a spus despre ea şi autor, că „trag în toate părţile din toate poziţiile”. Astfel, tot armamentul literar posibil este folosit: parodia, ridiculul şi absurdul situaţiilor, uzul ironic de jargon filozofic, eufemismul, antifraza, tonul şi diverse figuri de stil, apropouri ironice la evenimente istorice şi politice recente, la personaje reale contemporane autorului.

candide

Candid este o nuvela-roman in 30 de capitolele, I–X se peterec  in Europa, XI–XX in America, si XXI–XXX in Europa si imperiul Otoman. Candid este o poveste care ne petrece intre optimism si pesimism, cu un sfarsit care da incredere in spiritul uman, desi Candid intr-un sfarsit se plictiseste de optimismul tutorului sau si ramane cu multe intrebari filozofice nerezolvate care impun insa o analiza permanenta a trairilor lui identice cu ale noastre, pe care poate nu le putem rezolva insa trebuie intodeauna sa le analizam si sa ne confruntam cu ele dupa putinta individuala.  Nu vreau sa vi-l povestesc vreau sa cititi, este  atat de bun in zilele noastre de cautari identitare de intelectualism furios si fara substanta. Candid este leacul pentru intelectualismul incruntat si lipsit de esenta in care ne petrecem noi zilele aici si in alte parti.

PS. O exceptionala muzica (daca gasiti pe Y-tube) a lui Leonard Bernstein din opereta cu acelasi nume, muzica a fost una de cult in “tinereturile” mele (intelectualicesti).

Mircea Eliade – Literatura 2 din 3 23/03/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21).
Tags: , ,
comments closed

Nuvela “La tiganci” este pe departe una din cele mai bune scrieri ale lui Eliade. Personal, desi cunosteam sursele,  nu am fost deranjat prea tare de aceasta revelatie. Publicat sub titlul “probabil” de Oisteanu acum cativa ani si inaintea lui de Dan Petrescu, va asigur ca sursa nuvelei  lui Eliade  “La tiganci” este cartea Profesorului Dr. Nicolae Leon, fost  decan la Facultatea de Medicina a Universitatii din Iasi. Cartea Dr. N. Leon pe numele ei ”Istoria naturala medicala a poporului roman” cuprinde date de exceptie sub titulatura “medicina babelor si a vrajitoarelor” “. “Cartea Note si amintiri” a lui N. Leon a fost publicata in anul 1933, iar nuvela lui Eliade in 1959. “Va fi citit Eliade cartea lui N. Leon – se intreaba Dan Petrescu – si isi va fi modelat propriile experiente dupa cele narate de acesta? N-ar fi cu totul imposibil, dat fiind ca Dr. Leon figura deja intre lecturile sale din 1920-’21.” ( Dan Petrescu, Enigma lui Cucoanes, in Timpul, Iasi, nr. 6, 2003.). Eu zica ca da. Asta nu are acum nici o importanta, un autor are dreptul la inspiratie, pana la urma cartile sunt “croite” din alte carti.

Puteti citi articolul si comenta pe Politeia World

Mircea Eliade – Literatura 1 din 3 22/03/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21).
Tags: , ,
comments closed

In literatura romana, Mircea Eliade are meritul de a fi creatorul romanului exotic. El este, de asemenea, cel mai reprezentativ autor de literatura fantastica. Nu pot insa in nici o conditie sa definesc usor ce-mi place (si i-mi place)  in literatura lui Eliade. Pot vorbi cu usurinta despre ceeace nu-mi place. Nu-mi plac romanele lui de tinereţe, simti  în ele o violenţă a tonului şi un machism intelectual cu care nu pot sa coabitez, limbajul si atitudinea eroilor seamana cu o obsesie continua  in cunoasterea de sine, incearcand sa-si ordoneze experientele traite, consemnindu-le fidel intr-un jurnal. Intodeauna incerc sa invat de la mai profesionisti decat mine.

Puteti citi articolul si comenta pe Politeia World

%d blogeri au apreciat: