jump to navigation

Pauza: Globalizarea Falticenilor 24/02/2009

Posted by Theophyle in Ziarul de Duminica.
Tags: , ,
trackback

Azi intr-o librarie centrala din Bucuresti am avut un dejavu al unei intamplari mai vechi de prin 2003, petrecuta la NY. Episodul newyorkez  a avut loc in preajma sarbatorilor de iarna cam intre ziua Recunostintei si Craciun.  In perioada sezoniera de cumparare a cadourilor ma aflam intr-o librarie pozitionata intre strazile  76-77 in Manhattan, librarie in care cumpar deobicei majoritatea cartilor in State. La coada inaintea mea doua doamne, una mai tanara cealata de o varsta nedescifrabila (femeile frumoase si foarte urate nu au varsta, asta era urata). Dialog : “de ce ai nevoie de cartea asta? “ “i-mi trebuie in semestru urmator, este parte din bibliografie”, “si ce nu poti sa o iei de la biblioteca?”, “nu, la biblioteca nu se da, trebuie citit pe loc”. Am inceput sa deslusesc limbajul doamnei mai urate un clar accent evreiesc de Brooklyn cu  intonatii usoare de origine moldoveneasca.    “ Cum il cheama pe asta?”, “asta care?” , “asta de a scris cartea”, …” asta e Roman”, “ de unde poti sa sti tu, toti la tine sunt sau evrei sau romani, sau ambele, si toti din Falticeni”, “nu vezi proasto ca are un nume cu escu”, “poate sa fie si italian”, “nu poate, daca era italian, se termina cu o”. Aici necuratul si-a bagat coada, si in dorinta de a conversa cu nu prea numerosi mei cititori ma trezesc vorbind. Graiesc in engleza “aveti dreptate doamna, sunt roman”. Intorcandu-se spre mine doamna urata, se uita cu stupoare cand la mine cand la tanara insotitoare cand la carte.  Si atunci vine prima intrebare fulgeratoare “sunteti tatal autorului?”, “nu doamna sunt autorul”. “Aratati alfel, mai tanar”, “aveti dreptate eram mai tanar, vedeti viata, mai imbatranim”, a doua intrebare fulgeratoare “ de ce cartea este atat de scumpa ?”, “nu stiu doamna, nu le vand eu, eu doar le scriu”. Le urez sarbatori fericite si ma indepartez, aud din spate “cu banii pe care-i face din povestile astea, trebuia sa arate mai bine”. Finalul episodului newyorkez. Episodul Bucurestean. Stau la coada, intra o domnisoara imbracata in tricolorul Romaniei, adica cizmulite rosii, bluza albastra (un fel de siclam) si o jeaca galbena. Se duce la casiera si intraba daca carte lui….  a venit   din America, …. eram eu. In nici un caz nu am crezut ca cititoarele mele arata, cum sa spun, atat de tricolore. Curiozitate si firea omeneasca (vanitatea bate-o vina) inca odata ma face sa ma adresez, “domnisoara scuzati, cartea este pentru dumneavostra?, stiti ma intereseaza cartea”, “nu domle eu locuiesc la Falticeni si la noi nu se poate procura, e pentru var-meu din Chisinau, el invata acolo la Unversitate, si are nevoie sa copieze niste lucruri din carea asta”, “aha”, “ nu stiu ce naiba, asta nu scrie in Romaneste, ca-i Roman dupa nume”, “ poate traieste in America, incerc eu”, raspuns fulgerator “pai cum nu? Cu un milion jumate pe carte cum sa nu locuiasca acolo”, “uitati-va, carte costa doar 20 de dolari, drumul costa”, “da de ce il aperi dumneata, esti tatal lui”. Tac milc si incerc sa ma indepartez. Fata scoate din poseta un teanc destul de gros de bacnote de  500 de lei si plateste. Se intoarce spre mine  “ nu trebuie sa vanda asa de scump, ca noi suntem saraci aici in Romania”. Am inceput sa inteleg globalizarea. Inca un lucru, cei din Falticeni au legaturi mistice cu cartile mele, probabil!

25/02/2009 01:45  

Pe Theo-Phyl puteti citi „Renasterea: Un Furt Istoric”

Comentarii

1. noradamian - 24/02/2009

Salut, bibliophyle,

simpatica relatare!… 🙂

2. bibliophyle - 24/02/2009

@ salut nora,
multumesc pt. articol. esti bine?
Mda, frumos dejavu 😆

3. maya - 24/02/2009

Bună seara şi bună să vă fie inima!
😆

4. maya - 24/02/2009

Despre raţiune,cam atît!

La om,creierul este veriga dintre spirit şi lumea exterioară.

Gîndirea şi Raţiunea se dez.prin munca Ego-ului în intelect, în vederea ghidării „dorinţei” pe o cale ce trebuie să conducă la perfecţiunea spirituală.

5. bibliophyle - 24/02/2009

@maya,
servus darga 🙂

6. maya - 24/02/2009

perfecţiunea spirituală,scop al evoluţiei.
(Hi!)

7. bibliophyle - 24/02/2009

inteleg ca ai citit articolul meu din theo-phyl 🙂

8. maya - 24/02/2009

Theo-Phyl

l-am citit dar NU merge absolut deloc platforma şi de aceea am scris aici!

9. bibliophyle - 24/02/2009

nu are importanta, foarte bine ai facut. Ai citit versurile lui Milton, te stiu mare amatoare de poezie. 😆

10. maya - 24/02/2009

Le-am citit şi mi-au plăcut! 🙂
Am citit şi articolul! Bun,tare bun!Spun eu! 🙂
Sufletul ( sentimentul şi gîndirea) fiecărui om (care) constituie principiul nostru spiritual este un fel de „verigă de aur” prin care sîntem legaţi de întregul univers.

Obiectele şi fenomenele exterioare produc asupra noastră,a simţurilor noastre impresii care sînt transmise la creier ( 🙂 ) unde se transformă în senzaţii,imagini şi idei.

Am senzaţia 😆 că ideile frumoase 🙂 ce „vin” spre mine, se transformă în „imagini” frumoase,atît de necesare în această lume nebună,
nebună de legat! 😦

11. bibliophyle - 24/02/2009

@mya
cum a spus Lao-Tzu (Tze), vai la generatia care traieste in vremuri interesante 😆

12. maya - 24/02/2009

Mi-a plăcut povestioara ta „Globalizarea Fălticenilor”!
Drăguţă,foarte drăguţă şi cu foarte mult umor,chiar dacă pare negru!

Nimic nu este întîmplător pe lumea aceasta,aşa că repetarea întîmplării trebuie să aibă ea un tîlc! 🙂 Nu eşti italian şi eşti un „scu” ceea ce nu este puţin lucru!
😆

13. bibliophyle - 24/02/2009

@
draga eu pot sa fiu nu ca sunt nu?

14. maya - 24/02/2009

În ceea ce priveşte vremurile interesante,cred că „noi” sîntem „interesanţi”şi nu facem altceva decît să transformăm vremurile în vremuri interesante! 😦

Poate că Lao-Tzu (Tze), deplîngea generaţia şi nu vremurile,un fel de
„vai de capul vostru”! 😦 😦 😦

15. bibliophyle - 24/02/2009

bineintele, omul era fff. cinic, poate voi cvorbi despre el in viitor. Din nefericire sunt atat de multi oameni despre care vreau sa scriu 🙂

16. maya - 24/02/2009

draga eu pot sa fiu nu ca sunt nu?

NU înţeleg ce mă întrebi aici!

17. bibliophyle - 24/02/2009

Nu pot fi altceva decat un …escu (nici nu vreau)

18. maya - 24/02/2009

Theo-phyl
Din nefericire sunt atat de multi oameni despre care vreau sa scriu 🙂

De ce din nefericire? Sînt ei mulţi şi timpul scurt?
Faci pentru noi un lucru nemaipomenit! 🙂

19. bibliophyle - 24/02/2009

fac si eu ce pot. am scris singura mea aerma este cuvantul 🙂

20. maya - 24/02/2009

Theo-Phyl

Bună armă şi ce multe ori,eficientă! Că cere şi timp,asta este o altă discuţie!

21. bibliophyle - 24/02/2009

@maya
este important, i-mi fac eu timp 😆

22. maya - 24/02/2009

Theo-Phyl
🙂
În altă ordine de idei,cred că atunci cînd devenim conştienţi de coincidenţele din viaţa noastră,ce apar ca predestinate,”programate” ca şi cum viaţa ne-ar fi condusă de o forţo inexplicabilă,experienţa induce un mister.

Este ca şi o „străfulgerare”pe care apoi încercăm să o manifestăm tot timpul.
Trebuie să conştientizăm întîmplările misteriase care ne schimbă viaţa,cu sentimentul că mai există şi altceva…..

23. maya - 24/02/2009

Theo- Phyl
Nu pot fi altceva decat un …escu (nici nu vreau)

Foarte bine şi foarte frumos!Mă bucur pentru tine! 🙂
Dacă şti cine eşti crizele NU te mai afectează!

24. bibliophyle - 24/02/2009

maya
in viata nu exista coincidente. nimic nu este intamplator

25. maya - 24/02/2009

Theo-Phyl
În viata nu exista coincidente. nimic nu este intamplator!

Absolut de acord cu tine;numai că pînă conştientizăm acest lucru o serie de mici „coincidenţe”/întîmplări vin spre noi ca şi un fel de luare aminte.

Se adună un fel de „masă critică” de întîmplări;de la caz la caz,fiecare realizează/NUcă întîmplările NU sînt întîmplătoare.

Există oameni care oricîte întîmpări ar trăi,tot NU conştientizează faptul că nimic NU este întîmplător.

26. bibliophyle - 24/02/2009

@maya
se spune ca un om se maturizeaza cand constientizeaza ca nu poate iubi pe toti, si toata lume nu-l poate iubi pe el. In acest caz intervine cea ce eu numesc selectia de preferinte. Eu mi-am selectat preferintele si fac cea ce cred de cuviinta, pentru spritul meu si al celor care doresc sa ma ascule sau sa debata cea ce eu am de spus. 🙂

27. maya - 24/02/2009

Theo-Phyl
„se spune ca un om se maturizeaza cand constientizeaza ca nu poate iubi pe toti, si toata lume nu-l poate iubi pe el.”

Din fericire (pentru mine) am ajuns şi eu mai demult la această fază!
Înseamnă că şi eu m-am maturizat? 🙂

28. bibliophyle - 24/02/2009

maya
da esti, daca ai constientizat, esti 😆

29. maya - 24/02/2009

Theo-Phyl

Înseamnă că sînt pe drumul cel bun! Sper din toată inima! 🙂

30. bibliophyle - 24/02/2009

@maya
ne cunoastem de la inceputuri, si te apreciez mult 😆

31. maya - 24/02/2009

Theo-Phyl
😆
Noapte bună şi îngeraşii să te aibă în pază!
Eu îs mic,trec la somnic! 😆

32. bibliophyle - 24/02/2009

noapte buna maya, somn usor 😆

33. Alex - 13/08/2009

Salutari de la Falticeni! Frumos scris.

34. Theophyle - 13/08/2009

Alex 🙂 Buna seara – realitatea bate filmul, nu?


Sorry comments are closed for this entry

%d blogeri au apreciat asta: