Milton–Paradisul Pierdut (2)

In 1667 Paradisul Pierdut a fost publicat intr-o structura de 10 carti. A doua editie publicata in 1674 continea deja 12 carti, la fel ca Eneida lui Virgil  aspiratie pe care Milton si-a asumat-o posterior scrieri poemului. Desi cartea se ocupa de teme Crestine, Milton se foloseste si de motive  pagane din mitologia Greaca intr-o naratiune total Crestina. Milton a simtit un conflict intre providenta divina si liberul arbitru pe care la considera nereconciliabil. Paradisul Pierdut nu accepta dogmele timpului legate de Trinitatea Crestina (Sfanta Treime) nici  raspunsurile pe care le da Crestinismul in materie de destin si predestinare. Milton se considera parte in conflictul de neconceput (lui) intre cea ce biserica in contemporaneitatea poetului reprezenta  si cea ce de fapt a fost.

Poemul “Paradisul Pierdut” se desfasoara intre doi vectori literari, primul este poveste lui Adam si Eva, al doilea este povestea  Satanei (Lucifer), personaj cu state vechi in poezia Renasteri, in special a lui  Dante Alighieri. Povestea lui Lucifer incepe dupa infrangerea suferita si surghiunirea colectiva cu toti ingeri decazuti, in iadul denumit Tartarus (ro. Tartaria).   Lucifer aduna toti draci in capitala Tartariei, un loc denumit Pandemonium (ro. Pandemona), o interesanta etimologie are Pandemona, cuvantul a migrat de la sensul “micul inger “ din Greaca lui Euripide, la Παν-δαιμον-ειον, adica   „asezamantul-cu-draci” (toti draci?!), in apocrifa Noului Testament. Infine, Lucifer i-si aduna capeteniile, pe Mamon (personificarea Crestina a lacomiei) Belzebut (Beelzebub, Ba’al-zebuv, zeul semit al razbunari) Belial (eb. neleguitul) si Moloh ( zeul Fenician caruia Cartaginezi jertfeau prunci). Aceasta adunare hotaraste sa otraveasca noul taram constituit de Dumnezeu, gradina Edenului (paradisul). In paralel Milton povesteste povestea lui Adam si Eva, complet diferita de povestea biblica. Adam si Eva sunt o pereche obisnuita, sunt tineri si frumosi au pasiuni, dorinte, ei au caractere diferite, fac sex. Lucifer reuseste sa o corupa pe Eva “gadiland” vanitatea si dorinta ei de independenta (discursul lui Lucifer este aproape feminist, sa ma scuze doamnele). Adam este prezentat ca un adevarat pacatos, care dupa ce a aflat  de nenorocirea cu marul din pomul intelepciuni, trage o partida de sex cu doamna Eva, pentru prima data incercand sntimente cunoscute noua muritorilor: rusine, invidie, pasiune. Dumnezeu se arata razbunator, un inger il ia pe Adam la un “tur in viitor”, viziunea potopului si a necazurilor omenesti este sumbra, singura speranta este redata la sfarsitul acestei macabre viziuni cu episodul iertari prin jerfa lui Iisus. Adam si Eva sunt codusi de Arhanghelul Mihael la iesirea din paradis. Dumnezeu se transforma din tatal iubitor si intodeauna fizic prezent in Eden, intr-o divinitate omniprezenta, dar departata si critica si capricioasa.

Despr continultul celor 12 carti, limbajul si metaforele folosite, si o mica prezentare teologica ne vom ocupa in a treia postare (si ultima) pe acest subiect.