Esoterica Literara: Eco-Pendulul lui Foucault

Pendulul lui Foucault (Il pendolo di Foucault) este un roman al scriitorului italian Umberto Eco. A fost publicat în 1988. Traducerea în română a fost făcută de Ştefania şi Marin Mincu. Pendulul lui Foucault este împărţit în zece părţi, fiecare fiind reprezentată de către o sefira cabalistica (pl. sfirot). Titlul este inspirat de pendulul Foucault, creat pentru a demonstra mişcarea de rotaţie a Pământului. Romanul este complex datorită extraordinarului presupus plan al templierilor, cât şi al multitudinii de referinţe pe care le face autorul la ocultism, cabala, alchimie.

Pendulul lui Foucault, este o carte extrem de complexa, textul poate fi considerat drept un “text deschis “, adica un text din care fiecare poate sa extraga, cea ce doreste si cea ce poate din punct de vedere intelectual. Aceasta carte este de felul cartilor care trebuie citita impreuna cu alta carte. Adica, multitudinea de referinte te obliga sa asimilezi cunostinte suplimentare fara de care nu poti sa ajungi la nivelul superior al textului. Metaforic vorbind, cartea este asemanatoare unui T-Bone Steak pe care trebuie sa-l consumi cu ceva complementar sa zicem o salata. In cazul nostru cred ca aceasta salata puatea fi aceasta. OK, sa ne intoarcem la Pendul.

Intriga carti se plaseaza intre trei prieteni Belbo, Diotallevi and Casaubon (fiti atenti la nume), din prima, prin numele personajelor Eco lanseaza al doua aluzie, prima fiind bineiteles, numele capitolului. Toti trei lucreaza la o mica editura din Milano. Dupa ce au citit zeci de manuscrise de conspiratii, hotarasc sa inventeze singuri un plan ( de conspiratie). Acest plan conceput de ei din plictiseala devine realitate prin obsesia care-i cuprinde treptat, planul devenind dintr-o joaca imaginara, o realitate pe care cei trei o insusesc fara nici un fel de problema desi sunt constienti ca ei au conceput aceasta “realitate” . Un numar de scenarii se desprind din intriga centrala a carti, conducandu-ne la etapele anterioare in viata protagonistilor. Din clipa cand jocul devine o realitate tot ce se intampla in viata zilnica a acestor trei, este implicit parte din acest joc. Diotallevi este diagnosticat cu cancer, bineiteles ca el atribuie “Planului” aceasta imbolnavire, fiind convins ca si salvara lui va surveni prin evolutaia acestui plan. Toate societatile secrete al evului mediu isi gasesc locul in acest plan imaginar, si ca sa fie mai sofisticat ei inventeaza o societate imaginara (care nu a existat), Tres (Templi Resurgentes Equites Synarchici, in Latina fara nici un sens, pate fi tradus drept sincretici cavaleri pentru reconstruirea templului). Societate care aproape devine o realitate si incepe sa-i persecute. Avem in cartea aceasta, bine si raul, dragostea si ura, imaginatie creatoare si imaginatie destructiva. Pana la urma fiecare este in ateptarea realizari dorintelor. Casaubon este academicul cautatorul de stiinta, Belbo doreste linistea sufleteasca si Diotallevi, este cel ce niciodata nu-si poate implini dorintele, cel ce ajunge la poarta, pe care nu o va depasi. Fiti atenti la fiecare detaliu si veti realiza cat de complexa este aceasta carte. Veti vedea ca Casaubon, a fost un mare carturar al trecutului, Ditoalevi  a fost…, nu va povestesc dar soptesc, cautati un Ernesto Diotallevi sau o legatura cu Banda della Magliana. Fiecare nume este reprezentativ, fiecare numar, fiecare loc sau denumire. Textul aparent este un roman misterios, dar nu este, el este definitia Esoterismului. Totul aparent, totul clar, si totul interpretativ, secret si inchistat. Cititi si sa aveti placere, una mare, mare. Daca doriti, putem vorbi despre asta, avem doar blog.

Postare noua pe Theo-Phyl, despre Enoh-3 (4)  Esoterica: Sfarsitul Inceputului / Enoh 3