jump to navigation

Esoterica Literara: Eco-Pendulul lui Foucault 20/02/2009

Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21).
Tags: , , , , , ,
trackback

Pendulul lui Foucault (Il pendolo di Foucault) este un roman al scriitorului italian Umberto Eco. A fost publicat în 1988. Traducerea în română a fost făcută de Ştefania şi Marin Mincu. Pendulul lui Foucault este împărţit în zece părţi, fiecare fiind reprezentată de către o sefira cabalistica (pl. sfirot). Titlul este inspirat de pendulul Foucault, creat pentru a demonstra mişcarea de rotaţie a Pământului. Romanul este complex datorită extraordinarului presupus plan al templierilor, cât şi al multitudinii de referinţe pe care le face autorul la ocultism, cabala, alchimie.

Pendulul lui Foucault, este o carte extrem de complexa, textul poate fi considerat drept un “text deschis “, adica un text din care fiecare poate sa extraga, cea ce doreste si cea ce poate din punct de vedere intelectual. Aceasta carte este de felul cartilor care trebuie citita impreuna cu alta carte. Adica, multitudinea de referinte te obliga sa asimilezi cunostinte suplimentare fara de care nu poti sa ajungi la nivelul superior al textului. Metaforic vorbind, cartea este asemanatoare unui T-Bone Steak pe care trebuie sa-l consumi cu ceva complementar sa zicem o salata. In cazul nostru cred ca aceasta salata puatea fi aceasta. OK, sa ne intoarcem la Pendul.

copertapendulul

Intriga carti se plaseaza intre trei prieteni Belbo, Diotallevi and Casaubon (fiti atenti la nume), din prima, prin numele personajelor Eco lanseaza al doua aluzie, prima fiind bineiteles, numele capitolului. Toti trei lucreaza la o mica editura din Milano. Dupa ce au citit zeci de manuscrise de conspiratii, hotarasc sa inventeze singuri un plan ( de conspiratie). Acest plan conceput de ei din plictiseala devine realitate prin obsesia care-i cuprinde treptat, planul devenind dintr-o joaca imaginara, o realitate pe care cei trei o insusesc fara nici un fel de problema desi sunt constienti ca ei au conceput aceasta “realitate” . Un numar de scenarii se desprind din intriga centrala a carti, conducandu-ne la etapele anterioare in viata protagonistilor. Din clipa cand jocul devine o realitate tot ce se intampla in viata zilnica a acestor trei, este implicit parte din acest joc. Diotallevi este diagnosticat cu cancer, bineiteles ca el atribuie “Planului” aceasta imbolnavire, fiind convins ca si salvara lui va surveni prin evolutaia acestui plan. Toate societatile secrete al evului mediu isi gasesc locul in acest plan imaginar, si ca sa fie mai sofisticat ei inventeaza o societate imaginara (care nu a existat), Tres (Templi Resurgentes Equites Synarchici, in Latina fara nici un sens, pate fi tradus drept sincretici cavaleri pentru reconstruirea templului). Societate care aproape devine o realitate si incepe sa-i persecute. Avem in cartea aceasta, bine si raul, dragostea si ura, imaginatie creatoare si imaginatie destructiva. Pana la urma fiecare este in ateptarea realizari dorintelor. Casaubon este academicul cautatorul de stiinta, Belbo doreste linistea sufleteasca si Diotallevi, este cel ce niciodata nu-si poate implini dorintele, cel ce ajunge la poarta, pe care nu o va depasi. Fiti atenti la fiecare detaliu si veti realiza cat de complexa este aceasta carte. Veti vedea ca Casaubon, a fost un mare carturar al trecutului, Ditoalevi  a fost…, nu va povestesc dar soptesc, cautati un Ernesto Diotallevi sau o legatura cu Banda della Magliana. Fiecare nume este reprezentativ, fiecare numar, fiecare loc sau denumire. Textul aparent este un roman misterios, dar nu este, el este definitia Esoterismului. Totul aparent, totul clar, si totul interpretativ, secret si inchistat. Cititi si sa aveti placere, una mare, mare. Daca doriti, putem vorbi despre asta, avem doar blog.

Postare noua pe Theo-Phyl, despre Enoh-3 (4)  Esoterica: Sfarsitul Inceputului / Enoh 3

Anunțuri

Comentarii

1. tibi - 20/02/2009

Salut

😆

Nu am uitat ca tre’ musai sa citesc ‘Pendulul’ !

Numai ca, asa cum deja am spus, in acest moment reiau tot ce am in casa de si despre Culianu – vreo 7-8 volume. Simt nevoia sa le recitesc, mai ales in lumina -sau cheia- oferita de cartea lui Moshe.
Chiar azi am terminat cartea scrisa de Ted si crede-ma ca am intzeles ceva mai mult decit la prima lectura.

Apoi, probabil ca am sa reiau „Misterioasa flacara a reginei Loana” , care la prima lectura m-a lasat cam nedumerit. 🙂

Da’ acu’ am io’ ac de cojocu’ ei !!! 😀

2. bibliophyle - 20/02/2009

@salut tibi
Eu numai amintesc, Doamne fereste nu oblig pe nimeni 😆

3. bibliophyle - 20/02/2009

@tibi
ce te-a lasat nedumrit in „Misterioasa flacara a reginei Loana”, dac ai timp poate discutam putin despre carte. Este ultimul lui roman si este putzin diferit 🙂

4. tibi - 20/02/2009

Prefer sa discutam DUPA ce o recitesc.
Au trecut 4 ani de cind am pus ochii pe doamna regina 😛 !

5. bibliophyle - 20/02/2009

@tibi,
Trebuie sa sti ca aceasta carte afost scrisa, dupa un minor acident cerebral de care a suferit Eco. El nu recunoaste dar in mare parte anticarul este el insusi. OK, vorbim alta data. Daca-mi permiti, un mic sfat. Citeste-o cu un creion in mana, si urmareste reconstituirea lui 🙂 O sa-ti amintesti putin de cartea lui Idel.

6. tibi - 20/02/2009

@Teofil

Eu prima data, citesc orice carte, relaxat.

Cele pe care le reiau, le reiau musai ! cu creionu’ ad labam … 🙂 .

7. bibliophyle - 20/02/2009

cartile mele arata ingrozitor, prima oara cu negru, a doua oara cu verde, a treia oara cu rosu. La sfarsit vine markerul galben. Bineinteles cartile, carti 🙂

8. tibi - 20/02/2009

@Teofil

Neeeeeeeeeeee 🙂
Cartile mele sint imaculate !

Eu inca mai folosesc metoda deprinsa in cursul primar : caietzelul de lectuuuuuri !

Am o intreaga colectzie 🙂 !

O sa le publice fi-miu postum 😀 !

9. bibliophyle - 20/02/2009

@tibi,
Metoda mea, este asa. Cumpar/primesc –> scanez ca sa fie, ma misc intr-o suprafata de 6000Km 🙂 nu poti sa mergi cu cartea mergi cu CD, astazi cu Stikul de memorie. Cartea este la lucru pe masa. 😆

10. tibi - 20/02/2009

Eh ! Io’s mai conservator.

Inca am placerea sa consemnez in stilul (!) clasic :
(era si o melodie 🙂 )

„cu creionul, pe hirtie”
Bla bla bla, blabla, blabla . 😆

11. bibliophyle - 20/02/2009

fiecare cu metoda lui 😆

12. tibi - 20/02/2009

OK

Mi-am notat si „istoria filozofiei oculte” 🙂 .

Sa vad eu de unde voi putea ‘scoate’ atita timp ca sa pot citi tot ce vreau.

Maaaaare belea si lectura asta sustzinuta pe teme congruente.

Pina acum cinci-sase ani, citeam mult mai dezlinat si mai relaxat . 😆

13. bibliophyle - 20/02/2009

cel mai rapid si ieftin, pe la anticariatele din pasajele dela universitate, daca ai drum pe acolo. Eu am cumparat toate cartile care au iesit in Ro, a lui Idel cu 10 bucata (noi noute) 🙂

14. tibi - 20/02/2009

@Teofil

Fara sa fiu un om ‘ajuns’ nici tocmai sarac nu sint 🙂 !

Problema mea nu este neaparat pretzul cartzilor ci, TIMPUL pe care pot sa il dedic acestor cartzi.
Mai ales ca eu nu cumpar decit in masura in care le si citesc.
Nu sint ‘colectzionar’ de cartzi cu care sa ma laud, dar despre care NU stiu nimik ! 🙂

Si in treacat fie spus, nu prea cumpar din anticariate.
Nu stiu de ce dar, am o ‘mica’ retzinere.

15. bibliophyle - 20/02/2009

Tibi
nu este vorba de bani, este vorba de cumparat MULT 🙂 Mie-mi plac anticariatele la nebunie (nu atat de mult in Ro.), ma simt ca un copil in magazinul cu acdele. Afara poti cumpara carti care nu ai unde sa le procuri, altfel, cred ca si in Romania este la fel. Am cumparat la un anticariat romanesc o biblie Tyndel dintr-o editie explicativa, cu 50 de lei (noi), numai pentru ca legatura era frumoasa, Biblia valoreaza 6-8000 de USD, si nu o gasesti 😆

16. bibliophyle - 20/02/2009

Biblia a apartinut probabil lui lui Barbu Stirbei, deoarece era scris in Greaca, cu caractere grecesti, probabil ca anticarul nu a inteles ce are in mana, pe el la impresionat legatura rosie de marochin, pe care omul a crezut-o plastic.

17. tibi - 20/02/2009

🙂

Muuuultzi analfabetzi in Romania !

Auzi, sa dai 50 de Ron pe o carte care valoreaza 6000 de usd !

IoI ! 🙂

Serios vorbind, eu sint un iubitor de carte, dar unul amator. Ma delectez cu placerea intelectuala pe care acesti minunatzi prieteni mi-o confera, dar
nu studiez nimic in mod coerent. Ma las purtat de fantezie. Stii cum se spune : cartzile se fac din cartzi.

Eu aplic chestia asta in mod diferit : citesc acele cartzi, care sint amintite in cartzile pe care le citesc. 🙂

18. tibi - 20/02/2009

@Teofil

anticari in Romania ??? Ma faci sa rid in hohote ! 😆 😀 😛

Astia-s niste negustori de piei de closca ! Mare parte dintre ei, nu au citit mai mult decit abecedarul din scoala primara !

19. bibliophyle - 20/02/2009

tibi am stat ore sa ma uit la carte si sa incerc sa-mi inchipui cum a ajuns in halul asta, de unde a fost. Probabil de la vre-un meletzian pensionar care a confiscat-o intr-o casa buna prin ani 50, si a revandut-o la un alt fecior de „meletzian” 😆

20. tibi - 20/02/2009

@Teofil

Mare parte din fondul de carte detzinut de anticariate, a fost constituit din cartzile confiscate de la ‘monstruoasa coalitzie’ si incredintzat unor analfa-betzi de circumstantza.

Pina in 89 am cumparat frecvent cartzi de la anticariate, pentru ca in librariile vremii erau cartzi de tot rahatul. Rar, cind ‘se baga’ cite o carte mai acatarii, era data ‘la pachet’ cu inca citeva cartzi- vorba vine – ale scribalailor vremii.

Dar, o data cu acele cartzi rivnite de mine, am capatat SI o ciuperca rezistenta in timp … Ghinion, n’asha ? 🙂

De asta si spun ca ma abtzin acum de la cumparatul din anticariate …

Dupa 89, asa cum am mai spus, o vreme au proliferat tot soiul de edituri de apartament. Bleah !

De abia dupa anii 90 – parerea mea – se poate cumpara carte decenta de la edituri decente. Le-am enumerat deja, nu mai insist. (Desi Rao si aLL trebuie mentzionate ) .

21. tibi - 20/02/2009

Rectific : de abia dupa anii 2000, se poate cumpara carte decenta …

22. bibliophyle - 20/02/2009

@tibi,
nu uita ca eu sunt de meeseie, asa ca orice carte (veche) care intra in casa trece un proces de „dezinfectare” cu un sprei anume facut pentru asta, cu bucurie am vazut ca se comercializeaza si in Romania. 🙂

23. tibi - 20/02/2009

Si cum se cheama sprey-ul ala domne’ ca il rivnesc si io ‘ ! Hm ? 🙂

24. bibliophyle - 20/02/2009

@tibi,
eu ma folosesc pe cel care l-am adus din state, am vazut insa la farmaciile Dona, numele lui este Sterilcyl, si este intr-o sticluta transparenra cu pulverizator, scrie ca este dezinfectant pentru maini, este insa si pentru carti, cu garantie. Omoara orice bacterie si ciuperca caunoscuta. Cu virusi, este alta traba 😦

25. maya - 20/02/2009

Bună seara şi bună să vă fie inima!
😆
Adevărul are întotdeauna o „atingere” cu Miraculosul cu Incredibilul.

Teihard de Chardin spunea că numai fantasticul are şansa de a se dovedi real.
Oculţiştii bănuiau asta. Puterea de „metamorfozare” a materiei este un fapt refuzat de raţionalişti.

Cosmogeneza aşa cum este ea cunoscută iniţiaţilor:
„în inexistentul şi în neantul Marelui Vid iniţial trecut,Totul a fost procreat cu existentul şi cu ceea ce a creat din universul viitor”.

În manifestarea Viului supoziţia de evoluţie (viitor) este mai probabilă decît existenţa trecutului.

Creaţia aparţine tuturor timpurilor şi trebuie să o concepem ca existînd tot atît de bine într-un viitor care încă nu a venit,ca şi în trecutul revolut şi în prezentul insesizabil.

Universul începe în viitor,cu condiţia ca acesta „să fie dus” în trecut,care este neant şi non-început.

Prima secundă a Creaţiei a fost fiica a celei de a doua secunde şi i-a fost în acelaşi timp şi mamă. Viitorul îmbibă trecutul şi se confundă cu el.

Cînd mîncăm o friptură ( 😆 prezent) aceasta conţine în acelaşi timp şi trecutul (viţelul) şi produsele de digestie (trecutul)

Numai în aparenţă (maya – iluzie 😆 ) cele 3 timpuri sînt disociate într-un spaţiu triplu care satisface gîndirea noastră lenevoasă. 🙂

Trecutul nu ar putea exista fără existenţa simultană a viitorului,astfel încît totul este etern şi simultan.

Trecutul aparţine universului tridimensional,iar viitorul aparţine însă unui univers quadridimensional.

Credinţa -religioasă sau nu se înscrie şi ea tot într-un univers quadridimensional.

Viitorul este ca şi un mozaic permanent schimbător,transformîndu-se prin gîndirea,simţirea şi comportamentul omului.

Viitorul NU este o soartă arbitrară,plănuită;ea este efectul faptelor noastre actuale. 😦 😆 🙂 🙄 💡

O viziune apocaliptică este,de aceea,nu numai un viitor care POATE fi schimbat,ci şi un viitor care TREBUIE schimbat.

Şansa de a schimba un eveniment deja „anunţat” fie şi numai în gînd, este la fel de mică cu cît presiunea timpului devine mai apăsătoare şi cu cît devine mai globală – ca şi atunci cînd omul are nevoie de o distanţă mai mare pentru
„a opri” sau „a schimba” cursul unui vas de mare tonaj pe apă. 🙂

26. bibliophyle - 20/02/2009

@maya
Aproape B+ 😆

27. bibliophyle - 20/02/2009

@maya, daca dadeai si biliografie, poti sa iei A- 😆

28. tibi - 20/02/2009

Maya

Servus ! 😆

Da’ te-ai dezlantzuit NU gluma !

Si l-ai luat pe nesteptate pe Teofil ! 🙂

HI , HI , HI, auzi tu ! A !!!!! Maaaare minune ! 🙂

29. maya - 20/02/2009

Viaţa nu este o coincidenţă,ci este o ordine absolut perfectă,construită pe legi foarte clare.

Materia reprezintă doar „spaţiul” în care noi ,fiinţe spirituale, prin substanţa noastră primordială ne putem dezvolta.

Lumea fizică şi cea spirituală sînt conservate şi unite prin aceleaşi legi =aceiaşi ordine,ca în exterior şi în interior,ca în mare,aşa în mic.

Viaţa este NEUTRĂ,dar este şi oglinda în care se văd „realizările” noastre/este ordinea prin care noi învăţam.

Ca şi informaţie,ca şi arhetip,omul are vîrsta cosmosului,pentru că „era prezent”
în LOGOS,în acea primă undă de lumină. 🙂

Dacă Creaţia omului este un dar al lui Doamne,Doamne,atunci acest altruism conţine şi un sentiment de Iubire. 🙂

Logosul şi Iubirea au dus la Creaţia omului şi de aici rezultă raporturile fiinţei umane cu Creatorul.

Omul a fost creat din Iubire,printr-un act de generozitate!
Prin raţiune,omul este dator faţă de Creator,care continuă să fie omniprezent,
cu o atitudine de recunoştinţă,iubire şi respect. 🙂

30. bibliophyle - 20/02/2009

@tibi
ce semanam aia culgem. Cu dragoste semanam cu dragoste culegem, bravo maya 😆

31. bibliophyle - 20/02/2009

@tibi, gata Maya si Harold Bloom, filozofi neo-gnostici 😆

32. maya - 20/02/2009

Domilor cred că rîdeţi de mine! 😆 😆 😆

33. maya - 20/02/2009

Scuze 😦 Domnilor cred că rîdeţi de mine! 😆 😆 😆

34. bibliophyle - 20/02/2009

@maya,
nu draga, te iubim 🙂

35. bibliophyle - 20/02/2009

eu cel putin 🙂

36. tibi - 20/02/2009

@maya

in momentul in care, eu voi crede, ca tu esti capabila sa crezi, ca eu te pot persifla, te rog sa ma crezi ca NU MAI INTRU PE NICI UN BLOG NICIODATA ! 😦

37. tibi - 20/02/2009

@Teofil

Da-l naibii pe Bloom-ul ala ca nu e nici macar la unghia mica a doamnei #maya !

Ala e numai un pretzios fara substantza! 👿

38. maya - 20/02/2009

Nu de mult am venit acasă şi citind postarea la zi,mi-am muncit neuronul 😆 şi a ieşit asta! 😆

Probabil că se „înghesuiseră” să iasă! 😆 Am „intrat” direct,pentru că altfel fugeau „ideile” din cap! În ceea ce priveşte bibliografia,este rezultatul a mai multor cărţi citite de mine.Recunosc că nu suficiente.

Pasiunea mea pentru astfel de teme este puţin cunoscută 😆 aşa că profit şi eu de ocazie! Dar îs amatoare! 😆

Greu este să pui pe hîrtie ceea ce crezi/simţi,mai ales atunci cînd ai doi interlocutori de seamă 🙂 🙂

Apucasem să vă citesc,iar rezumatul cărţii „Pendulul lui Foucault” m-a ajutat.
Am şi eu obiceiul de a scrie „cu creionul pe hîrtie” de ani de zile! 😆

39. tibi - 20/02/2009

@maya

Aha ! deci si tu esti ca mine : scriitor in caietzelul de scoler ! 😆

Lasa, ca ii pregatesc io’ o postare lu domnu’ Teofil de o sa imi deie toate notele ceresti posibile si o sa imi acorde si SUMMA CUM LAUDE pentru eseu neprovocat, SUBLIM ! 😀 😛 😆 🙂 !!!

40. maya - 20/02/2009

Amintesc acum S.N.Lazarev, Dumitru C-tin Dulcan,George Eldon Ladd,
„Profeţiile Clementine”/al căror autor acum pur şi simplu nu mi-l amintesc, etc

41. bibliophyle - 20/02/2009

@timi, cand doresti, chiar te rog cu mare placere 😆

42. maya - 20/02/2009

Theo-Phyl
😆

43. maya - 20/02/2009

tibi
😆

44. bibliophyle - 20/02/2009

lipsesc pt. juma de ora. Catelul meu vrea putin afara azi nu l-am plimbat de loc. Nu plecati nicaieri.

Postare noua pe Theo-Phyl, despre Enoh-3 (4) Esoterica: Sfarsitul Inceputului / Enoh 3

45. tibi - 20/02/2009

@Teofil

Musai tre’ sa imi spui ce’soi’ de catzel ai ! 🙂

46. bibliophyle - 20/02/2009

Doberman (si este catelusa) 😆

47. tibi - 20/02/2009

Sa nu cumva sa imi spui ca bietul catel/ea, a ramas fara urechi si fara coada 😦 .

48. bibliophyle - 20/02/2009

Nu dragul meu are urechile intregi, coada insa trebuia operata, veterinarul mi-a spus ca este f. lunga si trebuie taiata, m-am sfatuit cu un vet din SUA mi-a spus la fel, asa ca, nu are coada 🙂

49. maya - 20/02/2009

Theo-Phyl
😆
Şi cum o cheamă?

50. bibliophyle - 20/02/2009

Shakira 🙂

51. maya - 20/02/2009

Theo-Phyl
Curios nume! 😆
Îţi place cîntăreaţa cu acest nume?Sau numele?

52. tibi - 20/02/2009

Bine!

Poate ca vet-ul tau din state stie mai bine.
Dar eu stiu ca omul are dreptul sa convietzuiasca cu celelalte fapturi, a capatat dreptul de a le da nume, dar nu stiu daca are dreptul sa le transforme.

Nu cred ca omul are dreptul sa imbunatatzeasca ‘lucrarea Domnului’ !

53. bibliophyle - 20/02/2009

@tibi
e o problema, omul a facut prostia sa fac incrucisari intre rase, care nu intodeauna au iesit bine, Sa nu crezi ca nu am avut in vedere acest lucru. Inafar de asta si la oameni mai scoti amigdale si polipi, si le mai tragi si o „apendicita suspendata”

54. bibliophyle - 20/02/2009

@maya
daca ai sti ce step bate catelusa cand vrea sa iasa afara, 2 picaturi de apa sahakira original, apoi cand este in teleconferinta cu catei din imprejurim are si o voce, cam bas adevarat, dar e proeminenta 🙂

55. maya - 20/02/2009

😆
Theo-Phyl

56. bibliophyle - 20/02/2009

ce sa fac o iubesc de mor 😆

57. val - 20/02/2009

Buna seara! 🙂

Am venit cand va pregatiti sa plecati la culcare, dar cel putin o sa am bucuria sa va spun somn usor!

58. tibi - 20/02/2009

@Teofil

intimplator stiu cum a fost creata rasa canina ‘dobermann’ .
Stiu si de ce a fost creata.
Si mai stiu si faptul ca la aceasta rasa de catzei, cutia craniana este insuficient dezvoltata ca sa le cuprinda creierul.

In fine, hai sa nu insistam pe acest subiect.

Eu inca depling disparitzia catzelusei noastre, Lasy, o teckelitza care in clipa in care murea, ma privea in ochi si NU intzelegea de ce NU sint in stare sa o salvez din ghearele mortzii…
Nu-mi reprosa nimik ! Era numai nedumerita !

Si totzi vet-ii la care am apelat NU au putut sa faca nimk !

Am inmormintat-o la parterul blocului unde locuiesc, undeva de unde pot sa ii vad mormintul, de cite ori doresc…

Noapte BUNA !

59. val - 20/02/2009

@Theo-Phyl
Cand calatoresti din America in Romania si retur, o iei pe catelusa cu avionul?

60. bibliophyle - 20/02/2009

@tibi,
am auzit despre chestia cu cutia craniana, nu sunt expert in medicina canina. Raspunsul pe care l-am primit de la un prof. universitar de laColumbia Univ. a fost mai mult decat satisfacator, are exact 7 ani, si ne merge foarte bine 😆
noapte buna 😆

61. maya - 20/02/2009

Paradoxal sursa dramei umane constă în statutul omului de fiinţă raţională cu posibilităţi opţionale.

Optînd între Bine şi Rău,omul şi-a scris propria istorie.
Materia este „cîrja” de care avem nevoie în devenirea noastră spirituală;fiecare are „cîrja” lui de care este/nu conştient că o are/are nevoie.

Dacă eşti „în ordine” cu tine nu mai depinzi de frică/te simţi bine în pielea ta fără ca acest lucru să-ţi umple inima şi sufletul de vanităţi.

Vanitatea cel mai mare „păcat” atît faţă de semenii tăi,dar mai ales faţă de Doamne,Doamne.

Seninătatea este starea la care trebuie să ajungem;că drumul „parcurs” de fiecare este mai greu sau mai uşor,depinde de măsura în care ajungem să realizăm că Doamne,Doamne este contemporan cu noi şi că „trăim” în EL.

Dacă şti cine eşti crizele NU te mai afectează.

62. bibliophyle - 20/02/2009

@val
draga eu inca nu ma duc nicaieri, am un ziar sa termin, si noaptea este inca „tanara” 😆

63. maya - 20/02/2009

val
😆
Servus! Din nou! 😆

64. maya - 20/02/2009

tibi
😆
Noapte bună şi îngeraşii să te aibă în pază! 🙂

Îmi pare rău de căţeluşa ta! 😦

65. bibliophyle - 20/02/2009

@maya,
astazi stralucesti, ai avut o zi buna? 🙂

66. val - 20/02/2009

@Theo-Phyl

S-ar parea ca vei visa un ziar 🙂

67. bibliophyle - 20/02/2009

@val draga,
eu nu trebuie sa-l visez, trebuie sa-l scot ca pana maine dupa amiaza sa-l primesti 😆

68. maya - 20/02/2009

Theo-Phyl
😆
După o săptămînă grea,bucuria zilei de vineri!A cărei după-masă este preferata mea!
Şi veşti bune în familie! 😆
Aşa să fie! 🙂

69. val - 20/02/2009

@Maya 🙂

Dar asa un pic de vanitate cred ca nu l-ar supara pe Dumnezeu.

70. val - 20/02/2009

@tibi
Noapte buna!
Si noua ne-au murit doi caini. Este tare trist! Primul, era un monument de intelepciune si de fidelitate. A murit de batranete. Al doilea, era foarte frumos; a fost otravit.

71. maya - 20/02/2009

val
😆
NU ştiu dacă este neaparat aşa,dar eu cred că DA!
Prin vanitate omul îşi „uită” condiţia de creatură şi uită porunca lui Iisus,
„iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”.

Ori ca să-ţi iubeşti aproapele trebuie să te iubeşti întîi pe tine,ori în iubire nu încap vanităţile.

72. val - 20/02/2009

@Theo-Phyl;
Atunci sa nu adormi, sa nu ne lasi fara ziar! 🙂

Maya, Tibi si Theo-Phyl,
Va urez oapte buna, placuta, utila, alba sau colorata – fiecaruia, cum si-o doreste!

73. maya - 20/02/2009

val
😆
Şi animalele iubesc! Şi uneori mai mult ca şi mulţi dintre semenii noştri. 😦

74. val - 20/02/2009

@maya
Ai dreptate, dar numai sfintii pot sa ajunga la asemenea stare perfecta.

75. maya - 20/02/2009

val
😆
Noapte bună şi îngeraşii să te aibă în pază!

76. maya - 20/02/2009

Theo-Phyl
😆
Noapte bună şi îngeraşii să te aibă în pază!
Spor la lucru! Aşteptăm Ziarul de Duminică cu mare interes!
Salutări căţeluşei! 🙂

77. maya - 20/02/2009

val
😆
Nouă ne rămîne datoria să încercăm/măcar să ne propunem!
Este primul pas! 🙂

78. bibliophyle - 20/02/2009

@maya
sarut mana si noapte buna 😆

79. maya - 20/02/2009

val
😆
Nu este uşor deloc!
Încă odată noapte bună! 🙂

80. bibliophyle - 20/02/2009

@val
Noapte buna, vei avea ziarul maine pana la ora 17.00
😆

81. val - 20/02/2009

@maya:

Da, in special cainii. Pisicile, chiar daca se ataseaza de stapan, sunt mai egoiste.

82. val - 20/02/2009

Theo-Phyl

Noal pte buna, astept cu nerabdare!

83. val - 20/02/2009

Erata : noapte (buna)
Ah, se vede ca-s cam adormita.

84. noradamian - 21/02/2009

bibliophyle,

Eu cred ca amprentele noastre spirituale sunt in cuvinte. Borges, daca retin bine, spunea ca orice ai scrie, te descrie. Numai ca nu stiu cine se poate vedea in oglinda a propriilor cuvinte. Fiindca oglinda asta e undeva dincolo de ele. De fapt voiam sa ajung la altceva. Studiul lingvisticii, a literaturii comparate, a semioticii, a condus, si cand spun asta ma gandesc la cercetatori-scriitori, la descoperirea, pe cale profana, a umanitatii-creatie care pleaca de la logos, de la energia structural-sistemica a cuvintelor. Creatia literara poate deveni atunci o tentatie uriasa de a proba forta lor interioara. Fie pe o treapta inalta, ca la Umberto Ecco, fie una ceva mai joasa, precum John Fowles (in Magicianul, mai cu seama). Mult mai jos e Paolo Coelho(Alchimistul) si mai sunt si altii. Dintre romani imi place mai putin cunoscutul Eugenio Coseriu.
Uneori acest joc cu forta nevazuta a cuvintelor poate duce in zone inaccesibile capacitatii obisnuite de perceptie si are efecte.
Bune? Rele?…Cine ştie?

E doar o teorie intuitiva in ce am spus(nu sunt specializata in aceste domenii iar suportul lecturilor mele e destul de firav si nesistematic).

85. bibliophyle - 21/02/2009

@Nora, buna seara
Nu-l cunosc pe Eugenio Coseriu, am o deficienta de lectrura conemporana (romaneasca) acuta, am sa incerc sa-l citesc. Cat despre cuvinte, sunt absolut de acord cu parerea ta (ma scuzi ca te tutuiesc 🙂 ) Nu sunt deloc un adept Cohelo, omul scrie pentru bani. Nu ca am vre-o problema cu asta, in cazul lui, este vorba de ipocrizie. John Fowles a fost bun, se cam repeta obsesiv (fiecare cu pasaricile lui 🙂 ). Carte lui cea mai buna (parerea mea), a fost The Ebony Tower, nu stiu daca a fost tradusa.


Sorry comments are closed for this entry

%d blogeri au apreciat asta: