jump to navigation

Harold Bloom – Canonul Occidental si alte carti 10/02/2009

Posted by Theophyle in Carte Contemporana (sec. 20-21).
Tags: , ,
trackback

bloom

Harold Bloom este unul din cei mai proeminenti intelectuali Americani ai secolului 20. Bloom este considerat pivotul literaturi estetice si criticul acerb al metodelor „progresiste” de sorginte feminista, marxista, neo-istorica, poststructuralista, s.a. Bloom sustine cu tarie ca nu poate exista arta corecta din punct de vedere politic. Nascut in 1930 la New York in cartierul Bronx intr-o familie (saraca) evreiasca de origine Est Europeana, reuseste in 1947 impreuna cu 65 tineri proveniti din Bronx sa primeasca bursa universitara la Cornell. La Cornell gaseste in M. H. Abrams un mentor si indrumator influent in cariera lui viitoare. In 1952, primeste BA-ul, si dupa un an petrecut la Cambridge, se inscrie la sutdiile pentru doctorat la Yale, obtinand Ph.D.-ul in 1955. Se casatoreste in 1959, are doi baieti, unul din ei grav afectat de schizofrenie.

 Desi este influentat de filozofia si teoriile literare ale lui Kenneth Burke se considera urmasul Canadianului Northrop Frye. Importanta celor doi (Burke si Fry) pentru literatura occidentala a secolului 20 este majora, sper sa le dedic niste postari intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat. Dupa o criza personala in anii 60, generata de boala fiului sau, devine interesat de psihologia lui Sigmund Freud si traditiile mistice gnostice si evreiesti (Kabbalah). Mai tarziu se va autodescrie drept evreu-gnostic. „Gnostic pentru ca nu pot intelege pe Jehova (Yahweh), cum a permis tragediile holocaustului si o boala ingrozitoare ca schizofrenia. Evreu, sunt pentru ca nefiind evreu as fi fost nimic”[1]

bloom-books

In acesti ani Harold Bloom incepe sa se ocupe de scrieri cu nuanta religioasa, Kabbalah and Criticism in 1975, The Flight to Lucifer: Gnostic Fantasy in 1980, The Book of J 1990, The American Religion 1992, Jesus and Yahweh: The Names Divine 2005, American Religious Poems: An Anthology By Harold Bloom 2006.

Trei carti a lui Bloom au fost taduse in limba Romana: Canonul occidental Editura GRUP EDITORIAL ART Bucuresti 2007; Creierul global Editura TEHNICA Bucuresti 2007; Anxietatea Influentei. O Teorie A Poeziei Editura „Paralela 45” 2008.

Canonul Occidental. Apărută în 1994 în America, această carte a intensificat „bătălia canonică” începută acolo cu câţiva ani mai devreme. O carte extrem de actuală în contextul cultural autohton în care se discută cu o ardoare mereu aprinsă despre canon şi despre necesitatea schimbării lui. Sunt cel puţin câteva argumente de reţinut din pledoaria agonică a lui Harold Bloom pentru canonicitate şi pentru valoarea estetică. Şi, cu deosebire – dar numai pentru cine ştie să citească , o „lecţie” transpare din însăşi alternanţa canonică şi succesiunea autorilor reprezentativi, de la Dante, Cervantes ori Shakespeare la Proust, Joyce ori Kafka. Despre aceasta carte scrie Bedros Horasangian: Cartea lui Harold Bloom, „Canonul occidental. Cartile si scoala epocilor” este in schimb un tratat academic, orgolios si cu rigoare conceput in incercarea de a fixa reperele cultural-literare ale Occidentului. O perspectiva de a integra autori si carti, o inedita forma integratoare a unei, totusi, diversitati mult mai vaste. Cartea a fost si a ramas un reper, o lectura obligatorie pentru cercetatorii culturii, chiar daca azi avem o perspectiva mai relaxata si mai nuantata asupra trecutului cultural occidental. O doza de umor si fine ironii plasate ici-colo fac o lectura ultraerudita, chiar atragatoare si pentru cei care nu au de dat examene cu acad. Nicolae Manolescu si pregatesc doctorate cu acad. Eugen Simion.[2] Doua recenzi foarte bune in limba Romana Recenziile in romana ale Canonului lui Bloom de Răzvan Mihai Năstase, aici si Mircea Martin, care a prefetat editia Romana a carti, aici

In „Ziarului de Duminica”, ma voi intoarce cu mai multe detalii despre Harold Bloom, intelectual, autor si critic literar, dintre cei mai proeminenti ai zilelor noastre.

[1] The Paris Review Interviews, Volume 1 Picador, 2006, Canongate 2007;  [2] Ziarul Ziua Nr. 4064 de vineri, 19 octombrie 2007

Note:

Comentarii

1. blogideologic - 10/02/2009

La Harold Bloom remarc respectul extraordinar pe care îl acordă tropilor. Nu se poate spune acelaşi lucru despre critica literară a lui Nicolae Manolescu. Şi ar fi trebuit. Desigur, tropii sunt esenţiali pentru formarea acestui Canon occidental. Dar tropii sunt generaţi mai ales în ultima fază a umanismului bizantin (umanismul din Creta şi umanismul de pe Via Egnatia). Or, această fază din umanismul bizantin generează şi literatura română cultă. Este păcat că Nicolae Manolescu şi Eugen Simion uită aceste aspecte. Constantin Noica avea dreptate să vorbească dispreţuitor despre criticii literari români contemporani lui.

2. bibliophyle - 10/02/2009

@blogideologic
Buna Seara

Cred ca exista o mare diferenta intre Manolescu si Simion. Cred ca nu avem un critic mai competent decat Manolescu (eu cel putin nu cunosc), Critica literara romaneasca are lipsuri, din fericire nu este inca „molipsita” de bolile occidentale ?)

3. blogideologic - 11/02/2009

@ bibliophyle
Bună dimineaţa!
Nu ai dreptul să îi degradezi pe Constantin Noica şi Marin Preda, aşa cum a făcut domnul Nicolae Manolescu. Şi nu ai dreptul să neglijezi tropii, cred că aici modelul fiducial de critic literar este Harold Bloom. Şi hai să facem odată legătura de idei între literatura română şi umanismul bizantin. Mihai Eminescu se arăta extraordinar de interesat chiar şi de prima fază a umanismului bizantin. În fine, scriitorii asociaţi mişcării Rugul Aprins marchează evoluţia cea mai recentă pe care o cunoaşte umanismul bizantin. Cu stimă şi mulţumiri pentru răbdarea lecturii …

4. bibliophyle - 11/02/2009

@blogideologic
Hai sa o luam metodic. In primul rand am sa incerc sa raspund in cazul Manolescu. Nu vad cum Dl. Manolescu a incercat sa-l dengreze pe Noica, si vad ca in cazul lui Preda nu a fost „caustic” (mai mult ca deobicei). Poate dumneavoastra puteti sa-mi dati exemple edificatoare.

Cat despre cea ce numiti dumneavoastra umanismul bizantin, va referiti oare la Iustin Martirul (Apologie si „Dialogul cu iudeul Trifon”) sau la lucrarile parintilor greci Grigore de Nyssa Vasile cel Mare, fratele său Grigore de Nyssa şi prietenul său, Grigore de Nazianz. Personal nu vad prea multa influenta al acestora in literatura romaneasca contemporana, si daca ma gandesc bine nici in cea clasica.

Cad despre „Rugul Aprins”, inca o data nu vad in ei o miscare literara, desi am avut placere sa citesc cateva stihuri din pana Ieroschimonahului Daniil Tudor. Cred ca aceasta miscare este in primul rand o miscare de reinoire religiasa si nu un curent literar. Sa incheiem cu frumoasela stihuri

Viata este alauta-n bucurie,
ca extazul lui Moise cel de la Rug,
ca rapirea din Horeb a lui Ilie,
vietuit cu paine de herub.
Poarta spinii Invierii aurite,
de pe fruntea Mielului stralucitor,
si e visul celor trei colibe,
necladite inca pe Tabor

P.S cred ca este vorba de model fiduciar si nu model fiducial, daca inteleg eu bine.

Cu respect 🙂

5. blogideologic - 11/02/2009

@ bibliophyle
Este frumos că vă bateţi, dar chiar merită să vă bateţi pentru un alde Nicolae Manolescu ? Mai constat, la dumneavoastră, cunoaşterea insuficientă a textelor româneşti esenţiale. Încercaţi să vă încadraţi în grupul de reflecţie căruia îi aparţinea şi Miron Costin, marii noştri cărturari din secolul XIX, dar şi Constantin Rădulescu-Motru, singurul creator de sistem filosofic românesc. Citiţi cu atenţie studiul său din anul 1904 despre cultura română. Or, acolo domnul Rădulescu-Motru statuează clar principiul central din cultura română: principiul logic al identităţii. Prima formulare româneacă a postulatului logic al identităţii o dădea Miron Costin. Constantin Rădulescu-Motru reitera principiul în modernitatea universităţii de tip humboldtian (vezi principiul identităţii la Fichte). Adjectivul „fiduciar” implică o evaluare pecuniară, monetaristă. Adjectivul „fiducial” folosit de mine se referă strict la o evaluare în sfera valorilor intangibile, non-monetariste. Revedeţi foarte serios noţiunile de Teorie Culturală. Domnul Nicolae Manolescu anunţa la un moment dat în presă că începe o revistă de „studii culturale”, dar a renunţat. Prea greu proiectul. Nu ne putem permite să abandonăm ţintele perene ale culturii române numai de dragul lui Nicolae Manolescu. Cu stimă, Titus Filipas

6. bibliophyle - 11/02/2009

@blogideologic
O placere discutia cu dumneavoastra. Este adevarat am lacune in cea ce priveste limba, in nici un caz in cea ce privesc textele. Sunt un mare admirator a lui Cantemir si prin studiul lui Cantemir am ajuns la Miron Costin si consider „Viaţa Lumii” primul „eseu/poem” filozofic pe tema fortuna labilis. Am si tradus parti din el pentru a demonstra continuitatea medieval crestina ale scripturilor Ebraice (Eclesiastul/Kohelet). Asa ca din punct de vedere Costin sunt aranjat 🙂

In cea ce priveste Rădulescu-Motru, aici suntem 100% impreuna. Am o mare admiratie fata de conduita lui morala si opera lui filozofica. Motru este intr-un fel ucenicul-vrajitorului Carl Stumpf si poate fi asemuit tuturor marilor fenomenologi (Edmund Husserl, Max Wertheimer, Wolfgang Köhler). Motru prin conduita sa morala a reusit sa fie urat si de comunisti si de fascisti, si asta nu a fost simplu 🙂

Cunosc, prietene,cunosc traditia, chiar daca am fost departe de ea 30 de ani. Eu nu lupt niciodata pentru/impotriva oamenilor, maximum lupt pentru idei. Ideile sunt mai importante de tranzitul nostru individual prin universul ideilor.

Cu adevarata stima
Teofil 🙂

7. tibi - 11/02/2009

Servus

Nu am nimic de spus despre Harold Bloom pentru ca stiu prea putin despre-niste articole din „Idei in dialog”- dar ceea ce am citit, inclusiv postarea, ma face sa regret ca nu am citit mai mult.

Asta E. Nimeni nu poate citi chiar tot, nici daca ar avea TOT timpul din lume. 🙂

Cit despre domnul Noica, probabil ca ar trebui luat in considerare faptul ca filozofia sa, a fost totusi inchegata intr-un ‘sistem’. TOTUSI !

8. bibliophyle - 11/02/2009

@tibi
salut, ce mai faci?
pacat intradevar, dar fara grija, povestesc eu tot 🙂

inca cateva minute, postez eu despre una din cele mai interesante carti ale lui HB. Dac ai putin timp, intra pe celalalt plog si citeste despre ipoteza documentara, o sa ai nevoie pentru a intelege postare care vine peste cateva minute 😆

9. tibi - 11/02/2009

Salut

Teofil 🙂

(asa am sa itzi spun de acum inainte).

Tu crezi ca eu nu citesc TOT ce postezi ???

Citesc, da’ nu-mi dau cu parerea mereu, pentru ca :
– nu stiu subiectul, deci invatz
-nu am chiar mereu timp pentru discutzii
-astept si alte pareri (ca nu vreau sa monopolizez)
-samd. 🙂

10. bibliophyle - 11/02/2009

@tibi
Am hotarart de mult sa scriu despre HB, mi-am adus aminte de el in seara dicutiei despre Raportul Comunismului si contra lui Rogozanu. Am hotarat sa scriu un eseu despre literatura lui teologica (cvasi) cu care se ocupa mai tot timpul de vre-o 20 de ani. acum a venit timpul 🙂

11. tibi - 11/02/2009

@Teofil

OK !

Baga mare ! (stii expresia presupun) 🙂 !

12. bibliophyle - 11/02/2009

@multam tibi – Postare noua 😆

13. tibi - 11/02/2009

Am vazut noua postare, dar, mirtzoaga cealalta imi scoate in continuare peri albi, mai multzi decit daca as fi avut macar ca mormonii, patru neveste. 🙂

Nu ca mi-as dori Doamne feri ! da fa ceva cu bloaga aia, sau topeste-o in asta noua, care merge struna.

De ex : cind am ajuns la noul tau articol despre „cartea J” , BLOCARE !

NU e un repros, e o simpla constatare.

14. bibliophyle - 11/02/2009

@tibi
luni le unesc si gata 😆


Sorry comments are closed for this entry

%d blogeri au apreciat asta: