Merge.

Io’ ma reintorc la Eco.
‘Baudolino” si “Insula din ziua de ieri”; cred ca o sa reiau si “In numele trandafirului”.

Foarte bun acest autor. Am citit recent “In alta viata’.
ps. butonul “aici” nu functioneaza; cica = eroare 404.

Eu nu-mi amintesc foarte bine decat sentimentul dat de cartea aceasta, atat de laudata, a lui Kundera – cel de ambiguitate. Mi-a placut felul cum ati prezentat cartea.

Daca la inceput am crezut ca autorul va insista polemic pe ideea eternei reintoarceri preluate de la Nietzsche ( 1882 Veselul Adevar), considerand-o injusta, caci totul e “ciniquement permis”, scuzat dinainte. Gaseste argumentul inversat, dupa parerea mea, ca in lumea eternei reintoarceri fiecare gest are greutate si responsabilitate. Contradictia dintre greutatea si lejeritate e una din cele mai ambigue. Ce e pozitiv, ce e negativ ? ( pt. Parmenide parca lejerul e pozitiv, etc).

Cred ca personajul principal , se sonda si intreba in final: daca traim doar ACUM-ul, nu avem posibilitatea sa verificam daca o decizie ( a noastra!), e buna sau nu, nu putem compara caci traim doar o viata. Nu stiu cand voi avea timp sa recitesc cartea aceasta.

ma obsedeaza cartea asta; am mentionat-o de vreo doua ori pe blogul politic, in contexte cat se poate de departate de o discutie literara;
i.m.o., e una dintre cele mai dense si cuprinzatoare carti scrise vreodata, si cred ca fiecare poate gasi ceva important pt propria persoana in aceasta carte; fiecare dintre noi este unul sau mai multe din cele 4 personaje