Kabala /1 – Literatura Timpurie 24/06/2009
Posted by Theophyle in Carte Antica, Renastere.Tags: Biblie, Esoterica, Istorie, Kabala, Religie, Spiritualitate
comments closed
O lecturare prealabila a postarii de pe Theophyl Istoria este necesara. Am constatat in postarea de pe Theophyl Istoria ca aceasta ramura a teologiei ebraice este de origine medievala, dar isi are radacinile in perioada celui de la doilea templu, adica cateva sute de ani inaintea lui Cristos si imediat dupa El. Intr-un fel, Kabala este un curent religios “contestatar” strictului legalism al religiei judaice, la fel ca si crestinismul. Adoptarea rapida de catre intelectualitatea renascentista, care in nici un caz nu era anti-crestina sau pro-iudaica, isi are explicatia in acest fenomen de contestare (intr-un fel) al dogmelor iudaismului-rabinic. De facto, adoptarea crestina a cabalei in timpul renasterii este un fenomen de acceptare a unui produs intelectual antic de catre o intelectualitate care-l cauta. Fara nici un fel de dubiu, Literatura Primordiala kabalistica poate fi datata intre 200 i.Hr si 300-400 d.Hr, aceasta s-a dezvoltat in Judea si a fost preluata de intelectualii diasporei evreiesti din Alexandria. Din acest moment s-a nascut si “marea” disputa despre care am vorbit pe blogul celalalt – kabala a influentat gnosticismul sau invers. Din punctul meu de vedere (si am unul) nu este important; ambele sunt curente contestatare si schismatice, gnosticismul s-a pierdut si Kababla a fost adoptata total in gandirea mistica si religioasa iudaica si partial de cea crestina, gnosticismul a fost definitiv spulberat doctrinal din judaism si doctrinal si fizic din crestinism (vezi bogomili si catari).
Textele Kablistice timpurii sunt extrem de dificile neobisnuitilor cu textele complicate ale Vechiului Testament (in special ale Pentateuhului), ale textelor hermenautice (Midrash) si ale interpretarilor acestora, prin comentariile legalistice (Halakha). In orice caz, literatura kabalistica este extrem de puternica prin logica ei aproape filozofica si prin subtilitatea interpretarii Bibliei. Probabil primele texte kabalistice le putem observa in literatura enohica (Cartile lui Enoh/Hanoh) pe care le-am discutat indelungat pe cele doua bloguri pe care le pastoresc.
Textele de “pornire” dupa parerea mea este Enoh 2-3 in care este dezvoltata ideea “Palatelor” (Eichalot). Enoh ajunge la cer cu ajutorul “carelor de foc” (merkabot) si povesteste cele vazute – ceruri si palate, in care salasuiesc ingerii si profetii, ajunge la stralucira tronului ceresc, Enoh vede oranduirea celuilalt taram. Dumnezeu se transforma din abstractul iconoclastic aproape intr-o aparitie antropomorfa. Primul text care se desprinde din literatura enohica pentru a deveni complet Kabalistic se numeste Eihalot Rabati ( Cartea marea a Palatelor), un text extrem de dificil, in care sunt descrise 6 ceruri (locasuri, palate) ale lui Dumnezeu (din cele 7 existente) a doua carte se numeste Eihalot Zutarti (Cartea mica a Palatelor) si in sfarsit Shiur Koma (Dimensiunile [Divinitatii]). In acest text este descris Dumnezeu, avem descrierea coroanei (exact ca in reprezentarea iconica din iconografia bizantina) avem barba, ochii s.a.m.d. Dimensiunile lui Dumnezeu sunt gigantice, fiind date in unitati de masura persane (parasang – cititorii lui Asimov vor recunoaste in acest text sursa lui de inspiratie). Vom analiza acest text din cauza ciudateniilor lui care au fost interpretate de kabalistii medievali (evrei si crestini) extrem de interesant. Cateva lucruri de mentionat: numele lui Dumnezeu in text este Dumnezeul Facerii (Genezei); sufletul lui Mesia (pentru crestini, Iisus) a fost creat inainte de facerea primului om Adam; Dumnezeu sta pe un tron si misticii se perinda in fata lui intreband si primind raspunsuri. De fapt ascensiunea spre locasurile divine este la indemana celor “Drepti” si “via mystica” poate fi la indemana oricarui intelept “drept si neprihanit” . Un text extrem de interesant, aproape imposibil de tradus, si pe care tousi vom incerca sa-l analizam, merita din punct de vedere mitologic si filozofic. Pentru a finaliza acest inceput, putem conclude ca in Literatura Kabalistica Timpurie, Dumnezeu devine “accesibil” omului, are faptura si “adresa”.
Alchimistii – 3 / “De occulta philosophia” 17/06/2009
Posted by Theophyle in 1, Renastere.Tags: Alchimie, Cabala Crestina, Cornelius Agrippa, De occulta philosophia, Esoterica, Filozofie, Renastere, Spiritualitate
comments closed
O lecturare prealabila a postarii de pe Theophyl Istoria in legatura cu autorul cartii ”De occulta philosophia libri tres” (Despre Filozofia Oculta in trei volume) este benefica pentru a intelege contextul si istoria personala a autorului. Pentru cei care doresc sa cunoasca mai detaliat cartea puteti gasi o traducere adaptata in limba engleza, aici.
Cea mai interesanta analiza a cartii apartine lui I.P. Culianu in “Hidden Truths”, sau cu titlul cu care a fost tradus in limba romana, “Cult, magie, erezii. Articole din enciclopedii ale religiilor – Polirom 2003” , alte referinte valoroase pot fi gasite tot in I.P. Culianu “Eros şi magie în Renaştere. 1484, Polirom 2002”
Cartea, desi cunoscuta sub titulatura “Despre Filozofia Oculta in trei volume”, contine un al patrulea volum controversat, presupus pseudoepigraf (scris pe numele lui, fara a-i fi apartinut); personal consider si cel de al IV-lea volum un original al lui Heinrich Cornelius Agrippa. Acest al IV-lea volum a fost publicat cam 30 de ani dupa moartea lui Agrippa. Elevul lui Agrippa, Johann Weyer l-a considerat fals. Aceasta evaluare a fost mult timp considerata corecta, pana la sfarsitul anilor ‘70 ai secolului XX, cand unul din cei mai competenti cunoscatori ai operei lui Agrippa, Stephen Skinner a considerat-o autentica si a introdus-o in editia lui facsimila.
“De occulta philosophia” a fost scrisa intre anii 1509 si 1510 si corectata timp de aproape 20 de ani. In contrast cu literatura vremii, cartea este extrem de bine structurata si bazata pe cele mai bune surse ale vremii. Desi Agrippa se doreste un autor care se bazeaza pe surse antice, nu are nimic care poate dovedi aceasta afirmatie. Cartea are la baza scrierile epocii, tratatele “Angelice si Demonice” ale lui Ficino si Thritemius, Pseudo-Albertus Magnus (Liber de mirabilibus mundi), Pico Dela Mirandola (Oratio de Dignitate Hominis si Apologia), si Johannes Reuchlin (De Verbo Mirifico). Cele mai vechi texte pot fi atribute lui Plinius cel Batran (Historia Naturalis); alte surse considerate antice de origine Hermetica, Iudaica sau Araba nu pot fi identificate cu siguranta.
Cartea este structurata exceptional, aproape urmareste conventiile academice moderne. Primul volum se ocupa de Magicul Natural si include o prefata catre cititor in care-l avertizeaza in legatura cu acele cunostinte anterioare, necesare pentru a intelege materialul expus. Primul volum contine si scrisoarea cu dedicatie adresata lui Thritemius si raspunsul acestuia. In acest prim volum, Agripa isi expune Cosmogonia si natura universului populat atat cu ingeri cat si cu demoni, care sunt parte din “realitatea” umana. Expunerea continua cu tezele lui Agripa despre influentele pe care le pot avea planetele si cum se produc aceste influente asupra umanului. In expunerea lui, “ocultul” nu este mistic in sensul sumbru, specific lui Thritemius, ci pur si simplu neinteles de cei ne avizati si presupus de cei care-l analizeaza.
In al doilea volum, el vorbeste de Magicul Celest, aici introducand ceea ce mie mi-a placut cel mai mult, incearca sa rationalizeze ce nu pote fi rationalizat. Agrippa considera matematica drept adevarul ultimativ ( o extraordinara interpretare moderna), si face corelatia intre virtutile umane si limba “numerelor” (interpretare pur cabalistica). Aminteste de cele 8 trepte, facand lagatura cabalistica intre caracter si combinatiile posibile in contextul “Arborelui Vietii” si denumirile (epitetele) lui Yahve in Vechiul Testament. O extrem de interesanta “paralela” intre versiunea Ebraica a Tetragramatonului (YHVE care apare 6,823 de ori in Biblia Ebraica / Vechiul Testament) atribuita Tatalui si Versiunea latina (INRI - Iesus Nazarenus, Rex Iudaeorum) atribuita Fiului. Efortul lui Agrippa de a “normaliza” traditia ebraica la cea crestina si invers va produce in generatiile urmatoare lui ceea ce numim noi astazi “Cabala Crestina”.
In al treilea volum, discutia este legata de Magicul Ceremonial, adica despre religie. Agrippa face o teologie extrem de diferita de cea obisnuita in bisericile crestine ale timpului lui, diferita si fata de teologia renascentista. Teologia lui Agrippa, asa cum este expusa in acest volum, este una de un Crestinism absolut, pur frumos si uman. El aduce citate din Virgil, Plato, Socrate, Pitagora, din scripturile Iudaice, Crestine si Musulmane, Persane sau Brahmane, pentru a deduce doua lucruri esentiale, unicitatea divinitatii, credintei si a umanitatii, in formele ei diferite.
Ultimul Volum, cel considerat pseudoepigraf, prezinta o sinopsa practica si niste tehnici invocative pentru spiritele benevolente. “Despre Filozofia Oculta” a fost una din cele mai plagiate carti in istoria omenirii, pana si marele John Dee in Mysteriorum Libri, isi trage (fara jena) pasaje intregi din aceasta capodopera, cateodata mentionand sursa, in majoritatea datilor asumandu-si textul. Cartea este o capodopera care va strabate timpurile spre eternitate. Heinrich Cornelius Agrippa a fost un bun si mare crestin, si daca el a fost eretic atunci cine poate fi numit credincios?
Singura editie completa si de luat in seama este editia tiparita de Leiden: E.J. Brill, 1992. Pentru cei care nu doresc sau nu pot sa se aventureze intr-o exceptionala aventura, dar au un interes autentic in Renastere si gandirea renescentista, propun inca o data analizele superbe, de mare eruditie ale lui Ioan Petru Culianu.
Alchimistii – 2 / “Steganografia” 16/06/2009
Posted by Theophyle in 1, Renastere.Tags: Alchimie, Esoterica, Kabala, Renastere, Spiritualitate
comments closed
Johannes Trithemius (1462-1516 vezi postarea pe Theophyl Istoria) este autorul primei carti, care se ocupa cu criptografia. Cartea, numita Polygraphia a fost publicata in 1518 si i-a asigurat lui Trithemius locul istoric de fondator al criptografiei moderne (si stiintifice). Inaintea acestei carti, Trithemius publica o alta carte, numita Steganographia , care continea 3 volume. Fusese compusa in 1499-1500, dar nu a fost publicata pana in 1606, din nefericire (pentru Trithemius si contemporanii sai) a fost considerata, fara nici un fel de dovezi certe (sau mai putin certe), drept o carte care continea invataminte despre “magia neagra”. In 1609 cartea este proclamata eretica si este introdusa in vestitul index papa – Index Librorum Prohibitorum, adica publicarea si citirea ei a fost interzisa. Adevarul este ca la o prima citire cartea este extrem de ambigua. Cartea vorbeste despre “ingeri si demoni” care trimit mesaje secrete, intre ei, omenirii, unor magicieni s.a.m.d. In prefata primului volum (Steganographia), Trithemius explica tehnicile descrise ca fiind absolut naturale si ca ceea ce a descris el nu sunt decat tehnici pe care statul le poate folosi pentru a-si ocroti secretele de inamici (ceea ce se si intampla pana in zilele noastre) si limba pe care o foloseste el, care pare demonica, nu este decat un fel de a “masca” adevaratele intentii.
Majoritatea cititorilor cartii nu au citit prefata (ca in cele mai multe cazuri cunoscute si in zilele noastre), prefata in care autorul incearca o delimitare (destul de evaziva) de orice fel de magie, si bineinteles de magia neagra. Cititorul inteligent (in special cel contemporan) poate percepe cartea ca pe un adevarat manual de steganografie / criptologie, explicat putin cam ciudat de un autor extravagant. De fapt Trithemius este un criptolog prost inteles de publicul care este pus pentru prima data in fata unor probleme neclare de un om care fusese deja acuzat de ocultism. Sunt absolut sigur ca acelasi lucru i s-ar fi putut intampla unui proto-Einstein care ar fi incercatt sa-si explice teoria in secolul al XVI-lea. Intrebarea care a preocupat zeci de cercetatori (inclusiv scriitorul acestor randuri) a fost: alternativa (a) Trithemius a fost un invatat interesat in magie, conform traditiei Hermetice, care cucerise Renasterea, sau alternativa (b) a fost Trithemius un savant, care a descris tehnici matematice de inalta valoare intr-o aplicatie criptografica, adica a fost un matematician care s-a ocupat de matematica aplicata. Parererea mea este ca ambele lucruri sunt verosimile. Noi stim astazi ca Trithemius a fost un mare Kabalist; el s-a folosit de tehnicile Kabalei de a permuta litere care reprezentau cifre si a construit din aceste permutari si combinatii un cifru cu ajutorul caruia putea incriptiona si descriptiona mesaje.
Dupa cate se pare, Steganografia lui Trithemius, explica cum sa te ajuti de “spirite” pentru a trimite mesaje la distanta. O mare parte din aceasta carte se rezuma la descrierea unor ierarhii celeste de spirite diferite, numele lor, directii de conectare (N-S-E-V), orele zilei permise sau interzise, planete, constelatii, s.am.d.; cartea contine invocatii prin recitarea unor fraze pentru a chema spiritul mesager. Spre exemplu, recitarea invocatiei:
“Padiel aporsy mesarpon omeuas peludyn malpreaxo. Condusen, vlearo thersephi bayl merphon, paroys gebuly mailthomyon ilthear tamarson acrimy lon peatha Casmy Chertiel, medony reabdo, lasonti iaciel mal arti bulomeon abry pathulmon theoma pathormyn”
Ce se intampla dupa aceasta invocatie? Raspunsurile le puteti gasi in I.P. Culianu “Eros şi magie în Renaştere. 1484”, Bucureşti, Nemira, 1994, 1999; Iaşi, Polirom, 2002 ).
Adevarata lovitura de teatru se afla insa in volumul al III-a al cartii. Acest volum neterminat contine date, numere si calculatii care au ramas nerezolvate si controversate timp de aproape 500 de ani, pana cand Dr Jim Reeds, matematician de la Harvard a rezolvat enigma in 1998, pentru AT&T Labs – Research, unde a fost angajat. Pentru cei interesati va pot pune la dispozitie (articolul stiintific) publicat de Dr. Reeds, bineinteles in limba engleza si superba rezolvare a acestei enigme Renascentiste.
Alchimistii – 1 14/06/2009
Posted by Theophyle in 1, Antologii, Carte Antica, Renastere.Tags: Alchimie, Esoterica, Gnosticism, Hermes Trismegistus, Istorie, Spiritualitate
comments closed
Pentru a finaliza aceasta perioada istorica si influenta ei profunda in gandirea umana a tuturor timpurilor, voi incerca un demers compus din trei postari consecutive. In prima postare ma voi ocupa de generalitati, in a doua de alchimisti, si in a treia postare, de operele pe care le-au produs. Este absolut necesar sa precizez, ca desi cateodata imi permit sa fiu sceptic si ironic, toti acei pe care ii voi aminti au fost intelectuali si eruditi de mare anvergura, care au avut un enorm curaj si tinuta umana (extrem de putin intalnita in zilele noastre).
Demersul nostru se opreste in secolul al XIX-lea. Majoritatea figurilor aparute atunci (sec XIX-lea) si continuate pana in zilele noastre nu-si gasesc locul in aceasta galerie a ilustrilor premergatori. Fara a incerca sa diminuez credintele altora sau incercarile unora de a cauta ceea ce nu poate fi gasit, cred ca unele idei isi au locul si timpul lor, evolutia fireasca a acestor idei le transforma in stiinta sau istorie. Esoterica si mistica pot fi sustinute numai intr-o realitate superioara celei stiintifice, fara insa a contrazice totalmente ceea ce cunoastem si stim ca exista. Esoterica exista pana in momentul in care divinitatea ne permite dezvaluirea adevarului stiintific si ea ne faciliteaza acest lucru de multe mii de ani. Inca odata, in aceste postari eu ma ocup de aspectele culturale, istorice si filozofice care mi se par mie importante si de nici un fel de alte fenomene “mambo-jambo”, pe care le puteti gasi “analizate” in sutele de situri romanesti sau miile de situri straine.
Alchimia este sustinuta de diferite traditii, cateva cu o vechime de 3-4 mii de ani si raspandite pe 3 continente. Nu putem sustine un argument care poate localiza exact locul de origine, in primul rand din cauza simbolismului si criptica profunda a acestor fenomene. Din nefericire nu am expertiza si nici sursele necesare unei analize “globale”, asa ca, exact ca deobicei, ma voi limita la teritoriul cunoscut mie, adica India-Iberia. Postarile mele se vor ocupa in special de ceea ce numim noi astazi “traditiile occidentale”, care isi au sursele in orientul apropiat si mijlociu si s-au cristalizat in giganticul creuzet egiptean in perioada elenistica.
Zosimus (l-am amintit si-l vom cunoaste in postarea viitoare) sustine ca alchimia apartine castei preotesti egiptene si ca acolo trebuie cautata sursa. Prelucrarea metalelor si misticismul erau doua activitati strans conectate in lumea antica. Focul care prelucra metalul, apa si lichidele care purificau minereurile, oxigenul (aerul) necesar in procesul de intretinere a focului si pamantul din care au extras minereul, necesita un al cincelea element, care trebuia sa faciliteze acest proces. Cautarea acestui element, al cincelea, adica Chintesenţă (Quintessence) a fost obiectul acestor cautari, daca l-am gasit sau nu este o chestie de interpretare stiintifica, religioasa, culturala sau sociala. Unii dintre noi spera ca l-am gasit, alti il mai cauta si altii, ca mine il inregistreaza.
Majoritatea scrierilor referitoare la inceputurile alchimiei egiptene sunt originare din perioada elenistica egipteana (dinastia ptolomeica), este clar astazi ca acestea sunt de fapt compilatii si ele extrem de partiale ale unor surse pierdute sau inca nedescoperite. Multe din aceste compilatii contin referinte la alte compilatii probabil distruse de Dioclitian in Alexandria anului 292 d.Hr.
Doua surse egiptene au fost insa descoperite. Prima este, Papyrus Graecus Holmiensis sau papirusul Stockholm, si a doua sursa este Leyden X papyrus, papirusul X din Leyden. Aveti mai jos imginile acestor doua surse. Va recomand doua postari coplementare, cea de pe Theophyl Istoria si cea de pe Theophyl Paleografia
Piatra Filozofală 12/06/2009
Posted by Theophyle in 1, Antologii, Carte Antica, Carte Medievala, Iluminism, Renastere.Tags: Alchimie, Corpus Hermeticum, Esoterica, Gnosticism, Hermes Trismegistus, Piatra filozofală, Spiritualitate
comments closed
Piatra filozofală (latina: Lapis philosophorum, greaca: Chrysopoeia), este o substanţă legendară, elixir ( arabă: El Iksir) cu ajutorul căreia alchimiştii pretindeau că pot transmuta metalele “ieftine” în “preţioase”. De asemenea, era considerată şi panaceu: licoare, care avea puterea (potrivit concepţiei alchimiste) de a vindeca toate bolile şi de a dărui tinereţe veşnică. Mult timp teologii, savantii si intemeietorii stiintei moderne s-au ocupat de posibilitatea existentei acestui “exilir”; putem enumera intre acestia pe Albert cel Mare (Albertus Magnus), marele teolog crestin, profesorul lui Toma de Aquino, pe musulmanul Avicenna (Ibn Sina), pe intemeietorul fizicei moderne Sir Isaac Newton si al chimiei moderne Nicolas Flamel.
In cartea lui “Trecere în revistă a ocultului” (A Survey of the Occult), Julian Franklyn produce dovezi destul de clare asupra faptului ca Albertus Magnus s-ar fi ocupat cu acest subiect si ar fi transmis si elevului sau Toma de Aquino, invataturi relevante despre acest subiect.
Primele scrieri despre aceasta “Piatra Filozofala” le intalnim la alchimistul arab Jabir ibn Hayyan (cunoscut in ocident pe numele Geber 721- ca. 815 d.Hr.) Jabir ibn Hayyan a adus o contribuţie substanţială la dezvoltarea culturii islamice. Printre multiplele sale preocupări, putem enumera: chimie, alchimie, astronomie, astrologie, filozofie, farmacie, medicină. Geber a fost alchimistul califului Harun al-Raşid.
Influenţat de religie, urmărea şi latura mistică a alchimiei: susţinea că procesul alchimic este posibil numai cu voinţa lui Allah. Concepţia sa alchimistă se menţine pe linia “trasată” de Hermes Trismegistul, in cartea care ii este atribuita “Tablei de smarald”, cartea care a stat la baza ermetismului alchimic. În experimentele sale încearcă (bineînţeles fără succes) să descopere piatra filozofală, acel El Iksir, care devine obiectiv pricipal al alchimiei de mai târziu. Geber este considerat descoperitorul acidului clorhidric, acidului azotic, si acidului citric.
O carte interesanta care se ocupa de aceasta mitologica Piatra filozofală este renumitul “Mutus Liber”, text alchimistic aparut in Franta in anul 1677, sub redactia lui Pierre Savouret (cunoscut carturar si mistic). Probabil ca autorul cartii a fost Isaac Baulot un farmacist si medic hughenot (reformat) din orasul Rochelle. In traducere (aproximativa) in limba romana cartea se poate denumi “Cartea Muta”. Un exemplar de exceptie (ms. 0215-2110), singurul de felul sau, pictat manual, se afla in posesia Bibliotecii Congresului american. Cartea contine 15 ilustratii, care descriu procesul de sintetizare al exilirului “Lapis philosophorum”. Interesant de mentionat – existenta unei editii romanesti prezentata mai jos de un autor complet necunoscut (mie), daca cineva cunoaste autorul sau editura voi fi indatorat pentru o informatie relevanta. Reproduc coperta mai jos.
Mai multe despre Piatra filozofală in postarile urmatoare. O postare legata de acest subiect puteti citi si pe “Theo-phyl Istoria”
