Iacob Negruzzi: Amintiri din Junimea 05/02/2012
Posted by Theophyle in 1, Carte Moderna (sec 19-20), Document, Memorii si Jurnale.Tags: Critica Literara, Eminescu, Iacob Negruzzi, Junimea, Memorialistica, Ziarul de Duminica
comments closed
Moto:
“Rog pe parintele Creanga
Ca sa sune din talaga,
Din talanga cea de boi
Ca sa auzim si noi,
Doresc sa petreceti bine
Sa nu ma uitati pe mine”, Telegrama de la Iacob Negruzzi, adresata junimistilor
Iacob Negruzzi (1842 -1932) a fost scriitor, dramaturg, critic literar, jurist, profesor, politician, președinte al Academiei Române. Este cel de-al doilea fiu al lui Costache Negruzzi și al Mariei Gane. În anul 1853 este trimis de tatăl său în Germania la studii. Aici face liceul, împreună cu fratele său Leon, iar din anul 1859 studiază dreptul, obținând doctoratul (1863). Revenit în țară, devine profesor de drept comercial la Universitatea din Iași, unde va preda până în anul 1884 când, după moartea lui Vasile Boerescu, se va muta la Facultatea de Drept a Universității din București, unde profesează până în 1897, când a ieșit la pensie. (mai mult…)
Ruta 66: Judge Bell 10/04/2011
Posted by Theophyle in 1, Cartile mele, Locuri, Memorii si Jurnale, Texte, Ziarul de Duminica.Tags: Cartile mele, Ruta 66, Ziarul de Duminica
comments closed
Acum vreo douazeci si ceva de ani am intalnit pentru prima data un judecator. Circulam cu rabla mea noua, un Buick (vai mama ei de rabla), care ma costase suma exorbitanta de 630 de dolari si am oprit la iesirea din campusul unde-mi petreceam zilele, in speranta de a invata ceva la viata mea. Deodata simt o lovitura, de o violenta medie, in spatele masinii mele. Ies din masina si ma indrept spre sedanul de culoare inchisa (cred ca era un albastru aproape negru); din masina iese un domn mai in varsta, la vreo un 1.90 m, bine facut, cu un par alb ca neaua. Se scuza si ma intreaba daca am patit ceva, raspund ca nu. Radiatorul masinii lui era varza si apa incepuse sa curga. L-am ajutat sa-si impinga masina in afara carosabilului. Omul a scos o carte de vizita si m-a rugat sa-i dau un telefon dupa ce voi sti cat costa reparatiile, daca doresc poate sa-mi dea si detaliile asigurarii lui. Dupa ce m-am uitat la cartea de vizita am renuntat, spunandu-i ca rabla mea a suportat bine lovitura si ca nici nu doresc sa-mi repar mica ciupitura. Omul era Cristopher J. Bell Jr. Chief Judge la curtea de apel al statului Maryland (de facto, curtea suprema a statului Maryland). I-am oferit sa-l duc unde avea nevoie, mi-a multumit si l-am transportat la prima statie de politie unde a declarat accidentul, desi nu trebuia sa o faca, eu nefiind ranit. Dupa un aranjament care a durat exact 5 minute am continuat drumul spre casa lui in Baltimore (curtea suprema se afla in capitala statului, Annapolis) . A ramas ca maine in orice caz sa ajung la biroul lui din Baltimore pentru a lichida asa zisa lui datorie fata de mine. (mai mult…)
Ruta 66: Doctor Herbert Md. 06/04/2011
Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21), Cartile mele, Memorii si Jurnale, Texte.Tags: Cartile mele, Memorii si Jurnale, Ruta 66
comments closed
Acum multi ani, stagiar fiind intr-un spital din Baltimore, in orele de noapte mai linistite am inceput sa scriu mici foiletoane pe care le vindeam pentru 40 de dolari bucata ( mia de cuvinte) la ziarele “de supermarket”, adica niste publicatii gratuite pe care le puteai lua impreuna cu punga de alimente pe drum spre casa. Daca doriti, acea activitate se asemana cu un fel de blogareala a zilelor noastre. Am scris, cred, mai mult de 200 – 300 de povestioare. Cine stie, poate o sa va placa. Primele povestiri le puteti citi, aici si aici.
De obicei, succesul rapid poate innebuni la fel ca deznadejdea unui eşec major. Ambele sunt deseori intalnite in lumea starurilor cu zeci sau sute de reflectoare atintite asupra lor, oameni de obicei nepregatiti sa le suporte rapid si greu de justificat, profund dependenti de o moda sau alta. In meseriile liberale, arhitecti, avocati sau medici, succesul este rezultatul unei cariere construite cu sarguinta, migala si ambitie timp de multi ani. (mai mult…)
O ultimă despre Eminescu: Ironie 18/01/2011
Posted by Theophyle in 1, Biografica, Memorii si Jurnale, Texte.Tags: Eminescu, I.L. Caragiale
comments closed
Ironie
de Ion Luca Caragiale
În Timpul din 15 iulie 1890; p. 1. În Note şi schiţe, 1892, p. 17, şi Momente, schiţe, amintiri, 1908.
Am cunoscut foarte de-aproape pe un om de o superioară înzestrare intelectuală; rareori a încăput într-un cap atîta putere de gîndire. Era pe lîngă aceasta un mare poet; cu cea mai nobilă şi mai înaltă fantazie, ajutată de un rafinat instinct artistic, el a turnat într-o lapidară „formă nouă limba veche şi-nţeleaptă”, pe care o cunoştea atît de bine şi o iubea atît de mult. (mai mult…)
Despre Eminescu: În Nirvana 16/01/2011
Posted by Theophyle in 1, Biografica, Memorii si Jurnale, Texte.Tags: Eminescu, I.L. Caragiale
comments closed
În Nirvana
de Ion Luca Caragiale
În Constituţionalul din 20 iunie 1889, ca editorial, semnat C. În Note şi schiţe, 1892, p. 7. Reprodus în Momente, schiţe, amintiri, 1908.
Sînt peste douăzeci de ani de-atunci. Locuiam într-o casă unde trăsese în gazdă un actor, vara director de teatru în provincie. Stagiunea migrării actorilor se sfîrşise: era toamnă, şi aceste păsări călătoare se-ntorceau pe la cuiburile lor.
Văzîndu-mă că citeam într-una, actorul îmi zise cu un fel de mîndrie:
— Îţi place să te ocupi cu literatura… Am şi eu un băiat în trupă care citeşte mult; este foarte învăţat, ştie nemţeşte şi are mare talent: face poezii; ne-a făcut cîteva cuplete minunate. Eu crez că ţi-ar face plăcere să-l cunoşti.
Şi-mi povesti cum găsise într-un otel din Giurgiu pe acel băiat — care slujea în curte şi la grajd — culcat în fîn şi citind în gura mare pe Schiller.
În ieslele grajdului, la o parte, era un geamantan — biblioteca băiatului — plin cu cărţi nemţeşti. Băiatul era foarte blînd, de treabă, nu avea nici un viţiu. Era străin de departe, zicea el, dar nu voia să spună de unde. Se vedea bine a fi copil de oameni, ajuns aci din cine ştie ce împrejurare. (mai mult…)