Ogier Ghislin de Busbecq: Scrisorile turcesti si povestea lui Despot Voda (2) 01/02/2012
Posted by Theophyle in 1, Carte Medievala, Document, Istorie, Romania, Texte.Tags: Biografi, Document, Istorie, Ogier Ghislin de Busbecq, Romania
comments closed
*** Partea a doua ***
Despot Voda a dus o viata agitata, a fost insetat de cunoastere, de cultura. Calatorind prin numeroase tari, a fost student la Facultatea de Medicina din Montpellier, a devenit Senior de Samos (a se vedea, mai tarziu, si Ion Ghica, „Bey de Samos!”) Marchiz de Paros, Conte Palatin la Curtea Imparatului Carol Quintul (in armata caruia s-a acoperit de glorie, in luptele din Flandra, din 1555, dovedindu-se un strateg militar de mare clasa). Dar cel mai indelungat timp l-a petrecut in Italia, unde amprenta sa culturala s-a impus definitoriu. Cativa ani buni a lucrat in Biblioteca si Arhivele Vaticanului, cercetand si copiind manuscrise. Ca domnitor, a infiintat Scoala de la Cotnari, un colegiu cu limba de baza latina, intentionand sa infiinteze si o Academie, de tipul celor cunoscute de el in Italia (Florenta, Roma, Napoli). Discipol consecvent al innoirilor culturale si etice din Italia, Despot Voda “aparea inconjurat de italieni in tot timpul domniei sale in Moldova” A.M. Graziani. (mai mult…)
Like this:
Ogier Ghislin de Busbecq: Scrisorile turcesti si povestea lui Despot Voda (1) 31/01/2012
Posted by Theophyle in 1, Biografica, Carte Medievala, Document, Istorie, Romania.Tags: Biografi, Ghislin de Busbecq, Istorie, Romania
comments closed
*** Prima parte ***
Ghislin de Busbecq a fost fiul ilegitim al Seigneur de Busbecq, pe care il si mosteneste. Dupa o educatie solida in cele mai bune mai bune universitati ale vremii, Ghislin de Busbecq intra in slujba lui Ferdinant I-ul, este trimis ambasador la Inalta poarta pe langa sultanul “Suliman Magnificul”, incearca si reuseste sa negocieze un tratat legat de teritoriul Transilvaniei. De la Istambul el are un schimb de scrisori cu un prieten, si el diplomat pe nume Nicholas Michault. Aceste scrisori sunt una din putinele surse primare legate de Imperiul Otoman al secolului al XVI-lea. In aceste scrisori el trateaza cu un lux de detalii extraordinar situatia voievodatelor Romane. Intr-una dintre scrisorile mentionate il gasim pe Despot Voda, elogiat incomparabil cu celalate personaje ale Moldovei contemporane lui. Trebuie sa mentionez ca titlul de despot, este absolut incompatibil cu terminologia moderna. In lumea greco-bizantina, cuvantul Despot este sinonim cu latinul Dominus, adica Domn. Titulatura de Despot era aplicata patriarhilor, nobilimii de rang inalt si insusi Basileului (Imparatului Bizantin). Despot Voda, pe numele lui Ioan Iacob Heraclid, este infiat de Iacob Heraclid, care purta titlul de despot de Samos şi Paros. Bineintzeles detractorii lui vor povesti mai tarziu ca de fapt el a furat identitatea la moartea lui Iacob Heraclid (vezi o biografie, critica si ne-adevarata in WIKI-RO). (mai mult…)
Like this:
Cartea lui Enoh – Partea a Doua 30/12/2011
Posted by Theophyle in 1, Carte Antica, Carte Medievala, Istorie, Qumran.Tags: Crestinism, Critica Literara, Enoch, Enoh, Esoterica, Istorie, Judaism, Religie, Spiritualitate
comments closed
Cine considera ca “globalizarea” a inceput acum cateva decenii este un neavizat sau un inocent. Globalizarea a inceput aproape de formarea primelor civilizatii sedentare. Turmele pastorilor migratori calcau pamanturile agricultorilor, care la randul lor cereau protectia asezamintelor urbane apropiate cu care traiau in relatii simbiotice. Amestecul de interese si conditii de trai, atat de bine descrise in relatiile dintre Cain si Abel (Geneza 4:2-8), au fortat omenirea sa se miste intr-un perpetuum material care a determinat pana la urma un perpetuum cultural. Cine crede ca Iudaismul, Crestinismul sau Islamul au fost create intr-un loc anume, de niste anumiti oameni, greseste. Totul s-a nascut din acest perpetuum cultural, aceasta globalizare antica prin modificarea si adoptarea miturilor stravechi si crearea altelor noi. (mai mult…)
Like this:
Kebra Nagast: O capodopera 12/08/2009
Posted by Theophyle in Carte Antica, Carte Biblica, Carte Medievala.Tags: Biblie, civilizatii, Crestinism, Esoterica, Istorie, Judaism, Religie, Spiritualitate
comments closed
In discutii cu comentatorii pe blogul meu am ajus la concluzia ca o mare majoritate din ei au ajuns la dragostea de carte prin faimoasele “Legende ale Olimpului” a lui Alexandru Mitru. Lucrand la “proiectul” meu pe blogul istoric, referitor la imperii africane si ajungand la Axum si la etiopieni, am gasit in fisierul meu istoric aferent (pe care nu l-am deschis de la digitalizarea lui facuta acum 6 ani) si povestea acestei carti, bineinteles si o traducere in engleza.
Kebra Nagast este o colectie mitologica unica, ce cuprinde (intr-un fel) povestea poporului etiopian. Pentru etiopieni aceasta carte este considerata istorie, pentru crestinii etiopieni este sacra, pentru credinciosii Rastafari este un fel de Biblie. Pentru toti trebuie sa fie o comoara culturala. In Europa primele informatii despre aceasta carte au ajuns pe la sfarsitul secolului al XV-lea, aduse de Don Rodrigo De Lima, ambasadorul regelui Portughez Manuel I-ul pe langa Imparatul Dawit (David) al II-a al Etiopiei. S-a facut o incercare de a aduce cartea in occident, sau cel putin o traducere sumara a acestei carti de catre iezuitul Manuel de Almeida; nereusind a rescris-o din memorie in tratatul sau istoric “Historia de Etiopía a Alta ou Abassia.” Prima versiune a fost tradusa de marele August Dillman (traducatorul si cartilor lui Enoch) pe la sfarsitul secolului al XIXI-le si retradusa in engleza de Wallis Budge, care apublicat-o in doua editii, prima in 1922 si a doua in 1932.
Astazi stim fara nici un dubiu ca acesta ciudata carte de istorie a fost scrisa de fapt in limba Copta prin mijlocul secolului al XIII-lea, tradusa in Araba si rescrisa in Ge’ez. Ceea ce este extrem de ciudat sunt fragmentele din Pentateuh (primele 5 carti ale Vechiului Testament, numit de evrei, Tora) care probabil sunt cele mai vechi existente in lume, mult inainte de manuscrisele de la Marea Moarta (Qumran). Fragmentele contin ceea ce se numeste pe limba teologilor (si a credinciosilor) “codul sfant” (Leviticul 17-26) . Din nefericire, cartea contine si foarte multe detalii din care reiese clar ca autorii nu cunosteau geografia Palestinei antice si toate referirile geografice sunt complet anapoda.
Cartea, care este asa cum am spus o compilatie care contine mitologie, portiuni extrem de vechi din Vechiul si Noul Testament, istorie mai mult sau mai putin romantata, comentarii religoase si folclor indigen. Numele ei Kebra Nagast tradus in limba romana suna astfel: “Cartea Gloriei Regilor.” Cartea este impartita in 117 capitole destul de scurte, care pot fi impartite in felul urmator: (a) capitolele 1-3 care se ocupa de sursa gloriei regilor asa cum a fost discutata la conciliu de la Niceea (325d.Hr); (b) capitolele 4-17 se ocupa cu istoria si genealogia de la Adam la regele Solomon; (c) capitolele 17-19, contin explicatii despre sursa documentului si povestea legaturii dintre regele Solomon, Regina din Saba (numita in carte, Makeda) si povestea fiului lor Menelik; (d) din capitolele 19-94 aflam despre Chivotul Legii si cum a ajuns el in Etiopia. (e) capitolele 94-112 descriu victoriile obtinute de imparatii Etiopieni cu ajutorul Chivotului Legii care era folosit in Razboaie; (f) capitolele 113-117 descriu razboaiele religioase (vezi postarile mele pe blogul istoric).
Traducerea in limba engleza poate fi cumparata la Amazon sau poate fi gasita si in format PDF pe net. De citit pentru cine are timp. Pe Paleografia puteti vedea ilustratii dintr-un manuscris Kebra Nagast original.
Literatura Maiaşă (Mayaşă) – Popol Voh 27/07/2009
Posted by Theophyle in 1, Antologii, Carte Medievala.Tags: civilizatii, Esoterica, Istorie, Literatura Maiaşă, Popol Voh, Religie, Spiritualitate
comments closed
Popol Vuh/Voh – este tot ce a ramas in scris despre mitologia Mayaşă. Emisarii civili si in special clerul catolic au facut tot ce a fost cu putinta pentru a distruge cultura si traditiile mayaşe, in special tot ce au scris ei. Din fericire acesta prigoana a opus o parte din clerul catolic, care au devenit cu adevarat dizidenti ai politicii de distrugere. Acestia nu numai ca au ascuns o parte din manuscrise, dar au si transferat in scris traditiile orale, cateva generatii dupa cucerirea teritorului mayaş pentru a putea pastra cultura si memoria istorica a unei civilizatii milenare. Relatiile intre biserica catolica si mayaşii contemporani, urmasi celor subjugati, au ramas la fel de proaste ca la inceputuri. Din cei 7 milioane de mayaşi, intre 700.000 si un 1.200.000 vorbesc curent limba mayaşă contemporana si profeseaza o religie sincretica, care a adoptat o parte din ritualul crestin-catolic, dar si-au pastrat si o mare parte ale traditiile lor autentice.
Pastrarea acestor traditii a putut fi posibila si cu ajutorul unor calugari catolici, care au copiat in scris cele povestite de preotii mayaşi. Popol Vuh – in traducere “Cartea Comunitatii” (amintiti-va de manuscrisul Esenian de la Marea Moarta pe care l-am prezentat intr-o postare anterioara) a fost copiat pentru prima data in 1550 cand Maya inca nu fusese total cucerita. Acest manuscris a fost transliterat din limba Quiché, un dialect mayaş (vezi postarea mea de pe Paleografia ), din nefericire el nu mai exista. In anul 1702, un alt preot catolic Francisco Ximénez (se pronunta Himenez) a reconstituit manuscrisul original si a creat un alt manuscris, care in afara dialectului mayas transliterat contine si o versiune spaniola (un manuscris bilingv); acest manuscris a fost cumparat de Edward E. Ayer, un mare bibliofil american, care l-a donat bibliotecii Newberry (Chicago, Illinois, SUA); manuscrisul poarta numele Ayer 1515. Manuscrisul a apartinut lui Charles Étienne Brasseur, marele etnograf francez care a si tradus in 1866 acest manuscris intr-o editie bilingva Maya-Franceza; cartea se numeste Popol Vuh – Le Livre Sacré, care este pana astazi cea mai buna traducere a acestui manuscris.
Popol Vuh este Geneza mayaşa si contine majoritatea elementelor mitologice ale mayasilor. Citind Popol Vuh, nu poti sa nu-ti amintesti de tezele lui Jung, care vorbea de o memorie (amintire istorica): avem elemente din cartea biblica a Facerii, avem o divinitate suparata pe ce a creat, avem un potop si avem o nou inceput, avem elemente din mitologia greaca si din cea romana, avem frati care se impaca mai bine decat Cain si Ebel si care ies sa combata fortele raului asemanator lui Gilgamesh si pana la urma avem genealogia triburilor care inca o data ne aminteste de biblie.
Binenteles copia lui Francisco Ximénez nu contine desenele originalului, dar ce noroc. In 2001, la San Bartolo in Guatemala, langa orasul maias Tikal, arheologul american William Saturno de la Universitatea din New Hampshire descopera intr-o piramida de vrea 30 de metri inaltime, cunoscuta sub numele de “Las Ventanas” (ferestrele), capela sixtina a mayasilor. Muralul care acoperea peretii acestei piramide redau exact povestea povestita in Popol Vuh. Cateva ilustratii care insotesc postarea mea va confirma frumusetea descoperirii si valoarea complementara a muralului la Popol Vuh.Inca cateva lucruri despre Popol Vuh si insemnatatea lui – maine intr-o postare complementara pe Teophyl Istoria. Admirat muralul, merita!.
