Ruta 66: Despre Enuma anu enlil, geopolitica si horoscop babilonian 12/02/2012
Posted by Theophyle in 1, Carte Antica, Istorie, Texte, Ziarul de Duminica.Tags: Enuma anu enlil, Esoterica, Istorie, Ruta 66, Spiritualitate, Ziarul de Duminica
comments closed
Acum cateva zile un amic, babilonist (cercetator al Babilonului antic) imi trimite un mail, asigurandu-ma ca am dreptate intr-una din analizele politice scrise despre Orientul Mijlociu. Mailul respectiv nu mentiona de ce si cum am dreptate. Acum au mai fost inca doua probleme – respectivul amic nu citeste limba romana, este expert in Babilonul de acum 3-4 mii de ani si nici nu am inteles de unde pana unde am eu dreptate, dupa parerea lui. Dupa inca un mail am inteles enigma. Respectivul amic imi citea articolele in limba romana cu ajutorul unei traduceri automate mai decenta decat google-translate si credea ca eu aveam dreptate in ceea ce priveste datele critice legate de o posibila declansare a conflictului dintre Iran si Israel. (mai mult…)
Like this:
Cicero: De republica (Despre stat) 29/01/2012
Posted by Theophyle in 1, Carte Antica, Carte Politica, Noua Republica.Tags: Carte Antica, Carte Politica, Cicero, Noua Republica, Ziarul de Duminica
comments closed
Cand vezi mizeria politica in care traim si asculti tot felul de cioflingari care l-au pupat in fund pe Basescu si acum il denigreaza, “delimitandu-se”, nu poti decat sa fugi la mama naibii, cat mai departe de mizerabilii oportunisti, care cu bocceaua umbla de la un partid la altul, dandu-se moralisti nevoie mare, cautandu-si de zor o ciorba de potroace mai calduta in loc de ciorba de fasole sleita. Pentru a fugi de mirosurile pestilentiale ale respectivilor in ceea ce cu adevarat inseamna curatenie, morala si mai presus de toate bun-simt ne intoarcem la Cicero, batranul si adevaratul republican.
De republica (Despre stat) – este dialog politic pe tema celei mai bune forme de guvernare şi a calităţilor conducătorului ideal. Opera continea 6 carti si a fost scrisa probabil intre anii 54-51 i.Hr si este asa cum am spus un dialog socratic in care Scipio Africanul (cel tanar) detine rolul “batranului inţelept”; de mentionat ca Scipio Africanul (cel tanar) murise 6 decenii inaintea nasterii lui Cicero. Dialogul imaginar are loc la Roma, cateva sute de ani dupa moartea lui Socrate. Majoritatea ideilor lui Cicero sunt extrem de “republicane”, intr-o perioada in care Roma stapanita de Iulius Cesar se indrepta de la o dictatura spre un imperiu totalitar. Pentru a masca ideile si personajele criticate, Cicero se foloseste de personaje care propun o sumedenie de idei diferite, pe care Scipio le contrazice, propunand ideile autorului (Cicero). Trebuie de mentionat ca o mare parte din ideile redate sunt fructul influentei majore pe care filozoful grec Polibiu (Polybios) a avut-o asupra lui; de mentionat ca acelasi filozof grec a influentat si gandirea politica a lui Machiavelli, Montesquieu si pe parintii fondatori ai Statelor Unite (vezi nota din subsol). (mai mult…)
Like this:
Cartea lui Enoh – Partea a Doua 30/12/2011
Posted by Theophyle in 1, Carte Antica, Carte Medievala, Istorie, Qumran.Tags: Crestinism, Critica Literara, Enoch, Enoh, Esoterica, Istorie, Judaism, Religie, Spiritualitate
comments closed
Cine considera ca “globalizarea” a inceput acum cateva decenii este un neavizat sau un inocent. Globalizarea a inceput aproape de formarea primelor civilizatii sedentare. Turmele pastorilor migratori calcau pamanturile agricultorilor, care la randul lor cereau protectia asezamintelor urbane apropiate cu care traiau in relatii simbiotice. Amestecul de interese si conditii de trai, atat de bine descrise in relatiile dintre Cain si Abel (Geneza 4:2-8), au fortat omenirea sa se miste intr-un perpetuum material care a determinat pana la urma un perpetuum cultural. Cine crede ca Iudaismul, Crestinismul sau Islamul au fost create intr-un loc anume, de niste anumiti oameni, greseste. Totul s-a nascut din acest perpetuum cultural, aceasta globalizare antica prin modificarea si adoptarea miturilor stravechi si crearea altelor noi. (mai mult…)
Like this:
Cartea lui Enoh – Prima Parte 25/12/2011
Posted by Theophyle in 1, Carte Antica, Carte Biblica, Cartile mele, Istorie, Qumran.Tags: Biblie, Enoh, Esoterica, Istorie, Spiritualitate
comments closed
Sunt carti care raman in istorie din cauza unei propozitii sau unui citat, Enoch a ramas in istorie din cauza unui verset din nemuritoarea Biblie:
Geneza 5-24 “Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut pentru că l-a luat Dumnezeu.”
Cum a umblat? Inseamna ca nu a murit – au raspuns altii. Daca nu a murit inseamna ca era sfant, atat de sfant ca Dumnezeu l-a luat la el. Poate da sau poate este o greseala de redactie, cert este ca Enoch a trecut la altfel de nemurire, cea literara. Din nefericire, traducatorii Bibliei in limbile pamantului nu au respectat numele original. Onomastica Ebraica este semnificativa, nepastrand-o pierdem si din semnificatia personajului. Iisus nu a fost numai Iisus, el a fost salvarea si salvatorul omenirii, pentru ca Iisus este Ieshua, care in Ebraica inseamna salvare (intamplator, nu cred). Enoh nu este Enoh, el este Hanoh (adica initiatul, toata lumea stie ca Hanuka, la evrei, este sarbatoarea initierii templului de catre Macabei in Ierusalimul eliberat de pagani). Enoh sau Hanoh este primul initiat in cele sfinte (intamplator, nu cred). Cartea lui Enoh, este de fapt o culegere de 5 carti, diferite, scrise de (probabil) cinci autori diferiti de-a lungul a 2, 3 sau 4 secole. De unde stim? De la limba folosita, metaforele si evenimentele descrise. (mai mult…)
Like this:
Cicero: De Officiis – Despre datorie 13/11/2010
Posted by Theophyle in 1, Carte Antica.Tags: “De officis”, Canonul Occidental, Cicero, civilizatii, Spiritualitate
comments closed
Moto: “Meminerimus autem etiam adversus infimos iustitiam esse servandam” (I, 41) Trebuie sa ne amintim ca justitia trebuie observata [simtita] si de cel mai umil om.
“De officis” este un eseu fundamental pentru oricine are pretentii politice sau sociale. De fapt poate pentru toti cetatenii luminati si culti ai unei natii. Eseul scris in ultimul an al vietii lui Cicero este o concluzie lasata cu “limba de moarte”, un fel de mostenire istorica a marelui orator, scriitor si politician roman. Scriu despre acest eseu pentru ca in postarea mea de pe Politeia m-am folosit de un moto din acest eseu – Summum ius, summa iniuria! – Justitia suprema, injustitia suprema! Cicero (De officiis, I, 10, 33).
Eseul a fost scris sub forma unei scrisori catre fiul sau (Marcus Tullius Cicero Minor) care se afla in Atena. Desi in format epistolar este mai mult decat clar ca eseul a fost scris pentru o audienta publica. Desi Cicero a scris multe opere mai valoroase, personal imi este cel mai drag. Nu cred ca un intelectual isi poate termina viata intr-un mod mai perfect.
Cicero a fost un stoic, deci in mare parte eseul se ocupa cu cele doua repere principale ale filozofiei stoice: onoarea si avantajele unui comportament pragmatic. La fel ca Zenon din Citium (Kition), Cicero crede ca intre cele doua nu poate fi gasit un antagonism – poti fi pragmatic si sa ramai onorabil, deoarece morala este derivată din legile naturii. Acceptarea acestei evidente compensează durerea si nefericirea, împacă binele cu răul, viata cu moartea.
Eseul este un omagiu adus “dreptului natural” (Ius Naturale), doctrină care se bazează pe credinta că există o lege naturală universală, care rezultă din ordinea divină a cosmosului sau din natura ratională si socială a umanitătii.
Acest eseu al lui Cicero este unul din putinele preluate in totalitate (si fara sa-i modifice sensul sau sa-l cenzureze) de Biserica Crestina prin parintii bisericii si invatatii crestini ai primelor secole. In anul 390, Sf. Ambrozie il declara legitim conform dogmelor. Sf. Augustin, Sf. Jerom si in special Sf. Thomas Aquinas il analizeaza si il citeaza in scrierile lor. Extraordinar de mentionat ca “De officis” este a doua carte tiparita de Gutenberg, dupa vestita Biblie.
La fel de interesant de mentionat ca Voltaire a scris ca: “nimeni nu a scris ceva mai intelept decat acest nemuritor eseu”. Poti sa fii un intelectual fara sa-l citesti pe Plato sau Aristotel, mai greu fara cunoasterea acestui eseu.
Epilog: “non nobis solum nati sumus ortusque nostri partem patria vindicat, partem amici” Nu suntem nascuti pentru noi insine, ci pentru tara natala si prietenii nostri care sunt o parte din noi [si noi o parte din ei]. (I, 22)
Textul in limba engleza il aveti aici
Textul in limba latina il aveti aici
