Ogier Ghislin de Busbecq: Scrisorile turcesti si povestea lui Despot Voda (1) 31/01/2012
Posted by Theophyle in 1, Biografica, Carte Medievala, Document, Istorie, Romania.Tags: Biografi, Ghislin de Busbecq, Istorie, Romania
comments closed
*** Prima parte ***
Ghislin de Busbecq a fost fiul ilegitim al Seigneur de Busbecq, pe care il si mosteneste. Dupa o educatie solida in cele mai bune mai bune universitati ale vremii, Ghislin de Busbecq intra in slujba lui Ferdinant I-ul, este trimis ambasador la Inalta poarta pe langa sultanul “Suliman Magnificul”, incearca si reuseste sa negocieze un tratat legat de teritoriul Transilvaniei. De la Istambul el are un schimb de scrisori cu un prieten, si el diplomat pe nume Nicholas Michault. Aceste scrisori sunt una din putinele surse primare legate de Imperiul Otoman al secolului al XVI-lea. In aceste scrisori el trateaza cu un lux de detalii extraordinar situatia voievodatelor Romane. Intr-una dintre scrisorile mentionate il gasim pe Despot Voda, elogiat incomparabil cu celalate personaje ale Moldovei contemporane lui. Trebuie sa mentionez ca titlul de despot, este absolut incompatibil cu terminologia moderna. In lumea greco-bizantina, cuvantul Despot este sinonim cu latinul Dominus, adica Domn. Titulatura de Despot era aplicata patriarhilor, nobilimii de rang inalt si insusi Basileului (Imparatului Bizantin). Despot Voda, pe numele lui Ioan Iacob Heraclid, este infiat de Iacob Heraclid, care purta titlul de despot de Samos şi Paros. Bineintzeles detractorii lui vor povesti mai tarziu ca de fapt el a furat identitatea la moartea lui Iacob Heraclid (vezi o biografie, critica si ne-adevarata in WIKI-RO). (mai mult…)
Like this:
O ultimă despre Eminescu: Ironie 18/01/2011
Posted by Theophyle in 1, Biografica, Memorii si Jurnale, Texte.Tags: Eminescu, I.L. Caragiale
comments closed
Ironie
de Ion Luca Caragiale
În Timpul din 15 iulie 1890; p. 1. În Note şi schiţe, 1892, p. 17, şi Momente, schiţe, amintiri, 1908.
Am cunoscut foarte de-aproape pe un om de o superioară înzestrare intelectuală; rareori a încăput într-un cap atîta putere de gîndire. Era pe lîngă aceasta un mare poet; cu cea mai nobilă şi mai înaltă fantazie, ajutată de un rafinat instinct artistic, el a turnat într-o lapidară „formă nouă limba veche şi-nţeleaptă”, pe care o cunoştea atît de bine şi o iubea atît de mult. (mai mult…)
Like this:
Despre Eminescu: În Nirvana 16/01/2011
Posted by Theophyle in 1, Biografica, Memorii si Jurnale, Texte.Tags: Eminescu, I.L. Caragiale
comments closed
În Nirvana
de Ion Luca Caragiale
În Constituţionalul din 20 iunie 1889, ca editorial, semnat C. În Note şi schiţe, 1892, p. 7. Reprodus în Momente, schiţe, amintiri, 1908.
Sînt peste douăzeci de ani de-atunci. Locuiam într-o casă unde trăsese în gazdă un actor, vara director de teatru în provincie. Stagiunea migrării actorilor se sfîrşise: era toamnă, şi aceste păsări călătoare se-ntorceau pe la cuiburile lor.
Văzîndu-mă că citeam într-una, actorul îmi zise cu un fel de mîndrie:
— Îţi place să te ocupi cu literatura… Am şi eu un băiat în trupă care citeşte mult; este foarte învăţat, ştie nemţeşte şi are mare talent: face poezii; ne-a făcut cîteva cuplete minunate. Eu crez că ţi-ar face plăcere să-l cunoşti.
Şi-mi povesti cum găsise într-un otel din Giurgiu pe acel băiat — care slujea în curte şi la grajd — culcat în fîn şi citind în gura mare pe Schiller.
În ieslele grajdului, la o parte, era un geamantan — biblioteca băiatului — plin cu cărţi nemţeşti. Băiatul era foarte blînd, de treabă, nu avea nici un viţiu. Era străin de departe, zicea el, dar nu voia să spună de unde. Se vedea bine a fi copil de oameni, ajuns aci din cine ştie ce împrejurare. (mai mult…)
JRR Tolkien si clubul Inklings 07/11/2010
Posted by Theophyle in 1, Biografica, Texte.Tags: Tolkien, Ziarul de Duminica
comments closed
Am fost anuntat de niste bloggeri simpatici ca au pus bazele “Societatii Tolkien România”. Au cerut adeziune si ajutor, si il acord cu placerea pentru ca sustin orice actiune culturala, si in special cele care ma atrag personal. Sunteti invitati si voi sa faceti la fel!
Am scris despre Tolkien si i-am dedicat cateva postari, omul a meritat-o si o va merita pentru vecie. Tolkien este unul din cei mai proeminenti “Fauritori de lumi (literare)”. John Ronald Reuel Tolkien (1892 – 1973) a fost un scriitor, poet, filolog şi profesor universitar, cunoscut cel mai bine pentru seria fantastica, astazi clasica: Hobbitul şi Stăpânul Inelelor. Tolkien a fost profesor de engleza clasica la Oxford din 1925 până în 1945 şi profesor de limbă şi literatură engleză din 1945 până în 1959. A fost un catolic devotat, ca şi prietenul lui C. S. Lewis – amândoi fiind membri ai clubului de discuţie, cunoscut sub numele “Clubul Presupunerilor” – The Inklings.
Tolkien s-a născut la 3 Ianuarie 1882 în Bloemfontein, în Orange Free, fiul lui Arthur Reuel Tolkien (1857–1896), un director de bancă englez şi al soţiei lui, Mabel (1870–1904). Cuplul a părăsit Anglia când Arthur a fost promovat capul oficiului Bloemfontein la banca britanică la care lucra. În copilărie, Tolkien a fost muşcat de un păianjen babuin (tarantula), eveniment traumatizant care i-a influenţat mai târziu operele. Thornton S. Quimby, doctorul care a avut grijă de copil după muşcătura de păianjen, a devenit un model pentru Gandalf. La trei ani, Tolkien a plecat în Anglia cu mama şi fratele său în ceea ce trebuia să fie o vizită lungă de familie. Tatal său a murit in Africa de Sud înainte de a-i putea însoţi. Tolkien a învăţat să citească de la patru ani şi a putut scrie fluent la scurt timp; i-a plăcut să exploreze satele si oraselele din imprejurimi, care împreună cu ferma mătuşii vor inspira mai târziu scene din cărţile sale. Tolkien a studiat la King Edward’s School, Birmingham si dupa aceea la Oxford.
Opera sa principala este “Stăpânul Inelelor,” care este dezvoltata dintr-o lucrare anterioara “Hobitul”. Hobbitul şi Stăpânul Inelelor, formează un complex de povestiri şi poezii legate între ele, precum şi istorii fictive, dialecte inventate şi eseuri despre lumi imaginare ca Arda şi Pământul de Mijloc. Între 1951 şi 1955, Tolkien a publicat un Legendarium al acestor povestiri. Ambele lucrari, dar in special “Stăpânul Inelelor” sunt capodopere ale “Fantasticului literar,” de fapt o subspecie a acestui gen de literatura – Fantezia. “Fantezia” este o subspecie a fantasticului, un gen al literaturii fantastice, apropiată de miraculosul folcloric, cu un întreg arsenal de elemente de magie. Valoarea operelor lui Tolkien este inestimabila si inepuizabila.
Tolkien a fost membru marcant al “Clubului Literar al Presupunerilor” – The Inklings. Clubul era de fapt un grup de discuţii literare, asociat cu Universitatea Oxford, Anglia. Membrii, majoritatea academicieni ai universităţii, includeau pe: J. R. R. Tolkien, C. S. Lewis, Owen Barfield, Charles Williams, Adam Fox, Hugo Dyson, Robert Havard, Nevill Coghill, Charles Leslie Wrenn, Roger Lancelyn Green, Colin Hardie, James Dundas-Grant, John Wain, R.B. McCallum, Gervase Mathew, C.E. Stevens, J.A.W. Bennett, Lord David Cecil, Christopher Tolkien (fiul lui J.R.R. Tolkien), Warren “Warnie” Lewis (fratele mai mare al lui C.S. Lewis), şi Eric Rucker Eddison la invitaţia lui C.S. Lewis. Întâlnirile au avut loc intre anii 1930 şi 1960. După cum era tipic pentru grupurile universitare de natură literară ale vremii, The Inklings erau cu toţii bărbaţi. (Dorothy L. Sayers, uneori inclusă în grupul The Inklings, era o prietenă a lui Lewis şi Williams, dar nu a participat niciodată la o întâlnire a societăţii.) Citirea si discutiile despre operele neterminate ale membrilor reprezentau principalele scopuri al întâlnirilor.
Putina bibliografie si mai multe date personale puteti gasi, aici si despre opera lui, aici si aici. Viva Tolkien, marele fauritor de lumi!
Like this:
Henry Miller: Primavara neagră 03/09/2010
Posted by Theophyle in Biografica, Carte Contemporana (sec. 20-21).Tags: Critica Literara, Henry Miller
comments closed
Moto: “O, lume, amuţită şi năruită, unde sunt dinţii albi şi puternici? O, lume, care te scufunzi cu mingile argintii, cu plute şi centuri de salvare, unde sunt ţestele trandafirii? O, lume, spînă şi băloasă, din care n-a mai rămas decît un capăt tocit, sub ce lună moartă zaci rece şi luminoasă?” Henry Miller - Primavara neagră
Henry Miller (1891 – 1980) a fost un mare scriitor american și talentat pictor. Miler este recunoscut in literatura universala pentru deconstructia genurilor literare, scriind un amalgom literar care poate fi considerat un amestec între nuvela, autobiografie, critică socială, gandire filozofică, suprarealism și misticism. Acest amalgam este de fapt viața reală a lui Henry Miller. Cele mai importante creatii literare a acestui gen alambicat sunt Tropicul Cancerului, Tropicul Capricornului și Primăvara Neagră. Henry Miller este si autrorul a multor jurnale de călătorie și esseuri de critică și analiză literară. Miller a fost portretizat de către Fred Ward în anul filmul din anul 1990 Henry & June și de Rip Torn în ecranizarea din anul anul 1970 a Tropicul Cancerului.
Primavara neagra, a fost un roman interzis in Statele Unite si in spatiul anglofon in momentul aparitiei sale. Romanul a fost publicat la Paris in 1936, la doi ani dupa Tropicul Cancerului si cu trei ani inainte de Tropicul Capricornului, ambele romane care au fost puternic criticate in SUA si au adus multe neplaceri si procese autorului. Primavara neagra este o colectie compusa din zece episoade autonome, cu o vaga legatura legate intre ele, Primavara neagra se prezinta ca un colaj de schite, portrete, eseuri si poeme in proza, penduland in permanenta intre Brooklynul copilariei si tineretii lui Miller si Parisul anilor sai de maturitate. Primavara neagra este o calatorie imaginara in viata autorului si a 
generatiei lui, romanul cuprinde impresii, imagini si opinii. Stilistic Primavara neagra este, o capodopera literara oglinda a realitatilor interbelice si viata unei generatii rupta intre socialism / comunism si fascismul contemporan ei. Primavara neagra este exponentul unui univers literar de o prodigioasa originalitate, a carui unica regula este aceea ca nu exista reguli.
Recomand aceasta carte dupa citirea cartii lui Eliade prezentata in recenzia anterioara,poate ca un fel de “antipod” in gandirea unei generatii care a suferit de bolile extremismului si lipsurile unor orizonturi clare. Profund actuala la fel ca si lucrarea lui Eliade prezentata in postarea anterioara, “Întoarcerea din rai”. Cartea a aparut intr-o ultima editie la editura Polirom, seria de autor. De citit!
