Ogier Ghislin de Busbecq: Scrisorile turcesti si povestea lui Despot Voda (1) 31/01/2012
Posted by Theophyle in 1, Biografica, Carte Medievala, Document, Istorie, Romania.Tags: Biografi, Ghislin de Busbecq, Istorie, Romania
comments closed
*** Prima parte ***
Ghislin de Busbecq a fost fiul ilegitim al Seigneur de Busbecq, pe care il si mosteneste. Dupa o educatie solida in cele mai bune mai bune universitati ale vremii, Ghislin de Busbecq intra in slujba lui Ferdinant I-ul, este trimis ambasador la Inalta poarta pe langa sultanul “Suliman Magnificul”, incearca si reuseste sa negocieze un tratat legat de teritoriul Transilvaniei. De la Istambul el are un schimb de scrisori cu un prieten, si el diplomat pe nume Nicholas Michault. Aceste scrisori sunt una din putinele surse primare legate de Imperiul Otoman al secolului al XVI-lea. In aceste scrisori el trateaza cu un lux de detalii extraordinar situatia voievodatelor Romane. Intr-una dintre scrisorile mentionate il gasim pe Despot Voda, elogiat incomparabil cu celalate personaje ale Moldovei contemporane lui. Trebuie sa mentionez ca titlul de despot, este absolut incompatibil cu terminologia moderna. In lumea greco-bizantina, cuvantul Despot este sinonim cu latinul Dominus, adica Domn. Titulatura de Despot era aplicata patriarhilor, nobilimii de rang inalt si insusi Basileului (Imparatului Bizantin). Despot Voda, pe numele lui Ioan Iacob Heraclid, este infiat de Iacob Heraclid, care purta titlul de despot de Samos şi Paros. Bineintzeles detractorii lui vor povesti mai tarziu ca de fapt el a furat identitatea la moartea lui Iacob Heraclid (vezi o biografie, critica si ne-adevarata in WIKI-RO). (mai mult…)
Like this:
Cicero: De republica (Despre stat) 29/01/2012
Posted by Theophyle in 1, Carte Antica, Carte Politica, Noua Republica.Tags: Carte Antica, Carte Politica, Cicero, Noua Republica, Ziarul de Duminica
comments closed
Cand vezi mizeria politica in care traim si asculti tot felul de cioflingari care l-au pupat in fund pe Basescu si acum il denigreaza, “delimitandu-se”, nu poti decat sa fugi la mama naibii, cat mai departe de mizerabilii oportunisti, care cu bocceaua umbla de la un partid la altul, dandu-se moralisti nevoie mare, cautandu-si de zor o ciorba de potroace mai calduta in loc de ciorba de fasole sleita. Pentru a fugi de mirosurile pestilentiale ale respectivilor in ceea ce cu adevarat inseamna curatenie, morala si mai presus de toate bun-simt ne intoarcem la Cicero, batranul si adevaratul republican.
De republica (Despre stat) – este dialog politic pe tema celei mai bune forme de guvernare şi a calităţilor conducătorului ideal. Opera continea 6 carti si a fost scrisa probabil intre anii 54-51 i.Hr si este asa cum am spus un dialog socratic in care Scipio Africanul (cel tanar) detine rolul “batranului inţelept”; de mentionat ca Scipio Africanul (cel tanar) murise 6 decenii inaintea nasterii lui Cicero. Dialogul imaginar are loc la Roma, cateva sute de ani dupa moartea lui Socrate. Majoritatea ideilor lui Cicero sunt extrem de “republicane”, intr-o perioada in care Roma stapanita de Iulius Cesar se indrepta de la o dictatura spre un imperiu totalitar. Pentru a masca ideile si personajele criticate, Cicero se foloseste de personaje care propun o sumedenie de idei diferite, pe care Scipio le contrazice, propunand ideile autorului (Cicero). Trebuie de mentionat ca o mare parte din ideile redate sunt fructul influentei majore pe care filozoful grec Polibiu (Polybios) a avut-o asupra lui; de mentionat ca acelasi filozof grec a influentat si gandirea politica a lui Machiavelli, Montesquieu si pe parintii fondatori ai Statelor Unite (vezi nota din subsol). (mai mult…)
Like this:
Jonnason: Bărbatul de 100 de ani care a sărit pe fereastră şi a dispărut 20/01/2012
Posted by Theophyle in 1, Aventuri, Carte Contemporana (sec. 20-21).Tags: Aventuri, Critica Literara, Jonas Jonnason
comments closed
Jonas Jonnason un vechi jurnalist, consultant media şi producător TV, hotarasete ca mai toti jurnalisti sa scrie o carte. Termina un manuscris, vinde drepturile de autor unei edituri importante din Suedia şi se mută apoi într-un orăşel de pe malul Lacului Lugano din Elveţia, langa graniţa italiană. Manuscrisul devine un roman de cult – fenomena de piaţă în Suedia. Cucereste inimile si mintile a milioane de cititori din toate partile globului.
Toată lumea din azilul de bătrâni se pregăteşte de zor să-l sărbătorească pe Allan Karlsson, care împlineşte 100 de ani. Numai că Allan detestă sindrofiile de acest gen, aşa că decide să… spele putina. Încălţat cu cei mai buni şoşoni pe care îi are, sare pe fereastră şi-şi ia tălpăşiţa. Pleacă în lume.
Centagenarul fugitiv, ajunge în posesia unei valize cu cincizeci de milioane de dolari. Gangsterii care îi reclamă pornesc pe urmele lui, la fel şi poliţia. Gangsterii mor unul câte unul, poliţiştii sunt incapabili să afle ce se întâmplă. Norocul este din nou de partea bătrânului, cum i-a fost întreaga viaţă. Aşa aflăm că, în tinereţe, printr-o întâmplare, devenise un artificier extrem de bun, care ajunsese în America, la Los Alamos, dând sugestii de fabricare a bombei atomice, felicitat de vicepreşedintele care îl trimite în China să ajute armata lui Cian Kai Shek. Aici o salvează de la viol pe nevasta lui Mao, dar, cum nu suporta comunismul, traversează Himalaya, ajunge în Iran, unde dejoacă un complot împotriva lui Churchill şi se întoarce în Suedia. Suedezii nu-s capabili să profite de ştiinţa lui, este răpit de ruşi, să le spună şi lor secretul bombei atomice pe care el a vazut-o la Los Alamos . Pe Stalin îl apucă pandaliile în discuţia cu el şi-l trimite în lagăr la Vladivostok.
Batranul un fel de Pacala suedez este autodidact într-ale explozibililor, sterilizat în anii ’30 pentru că ar fi fost “inferior din punct de vedere genetic“ şi împins apoi de ironiile sorţii în preajma unor figuri ca Franco, Stalin, Truman, Mao, De Gaulle sau Nixon isi traieste o existenta plina de peripeti descrise cu un umor debordant. Bătrînul n-a avut niciodată vreun strop de interes pentru doctrine, partide sau politica – stînga, dreapta acelasi drac. Din nefericire (si poate nu) ambele tabere au vrut cîte ceva de la el, el a gasit suficentul calm dezinvoltura unui Forrest Gump sau a marelui Lebowski, ridiculizînd astfel mecanica belicosului secol XX şi tămbălăul mediatic al secolului XXI. Umor debordant scris formidabil si probabil tradus foarte bine in limba romana.
Cine n-are bătrîni de 100 de ani, să-i cumpere cu acest acest roman, ca să-şi facă o idee – ca mori cand hotarasti tu si vrea Dumnezeu sa te ia. In zilele astea de nebunie musai de citit. O lectura superba! “Fiction Connection“, Editura Trei, 2011.
O recezie mai ampla (din nefericire putin cam plictisitoare) pe Ateler Literar
Like this:
Ruta 66: Un alt Ioan 08/01/2012
Posted by Theophyle in 1, Cartile mele, Document, Istorie, Ziarul de Duminica.Tags: Cartile mele, Esoterica, Istorie, Mandeieni, Religie, Sf. Ioan Botezatorul, Spiritualitate, Ziarul de Duminica
comments closed
Mandeienii sunt singuri supravietuitori ai Gnosticismului timpuriu. Druzii o alta populatie cu o religie apropiata de Gnosticism apartin unei religii mult mai tarzii si care a evoluat din Islamul Isamaili. Numele religiei, Mandaiia este dependent de sursa etimologica a cuvantului grec gnōsis care in aramaica veche este manda – (vezi Cartea lui Daniel 2:21, 4:31, 33, 5:12, paralel ebraic Mada), care poate fi tradus in romana, cunoastere-stiinta. Vechimea religiei este incontestabila si se presupune a fi paralela la cea a Crestinismului timpuriu (primar) si a Judaismului rabinic, in orice caz nu mai devreme de secolul 2 i.Hr. si nu mai tarziu de secolul 2 d.Hr. Inainte de ultimul razboi din Iraq, populatia Mandeana numara aproximativ 60-70 de mii de credinciosi majoritatea locuind in orasul Irakian Nasiriyya (oras in care au fost dislocate si trupele expeditionare romanesti in Irak), sau in regiunea mlatinoasa pe malurile fluviului Shatt-al-Arab (confluenta fluviilor Tigru si Eufrat). In prezent mai traiesc in Irak numai 5000 de presoane identificate cu aceasta religie, restul plecand in pribegie in Vest sau in Iran. (mai mult…)
Like this:
Heinlein: Stea dublă 03/01/2012
Posted by Theophyle in 1, Carte Contemporana (sec. 20-21), SF-Fantezie.Tags: Critica Literara, Romanul Fantastic, SF
comments closed
Robert A. Heinlein (1907 – 1988) a fost unul dintre cei mai populari și talentați autori de SF din toate timpurile. Alături de Isaac Asimov și Arthur C. Clarke, a fost considerat ca unul dintre “Cei Trei Mari” autori de science fiction. Heinlein a câștigat premiul Hugo pentru patru dintre romanele sale; pe lângă asta, la cincizeci de ani de la publicarea lor, trei dintre operele sale au fost recompensate retroactiv cu același premiu, acordat pentru perioada în care distincția nu exista. El a obținut și primul premiu “Grand Master”, oferit de Science Fiction Writers of America pentru întreaga activitate. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, s-a ocupat de inginerie aviatică pentru Marina SUA, recrutându-i pe Isaac Asimov și L. Sprague de Camp pentru a lucra la Șantierul naval din Philadelphia, Pennsylvania. După moartea sa, Virginia Heinlein a publicat o culegere conținând corespondența și notițele lui Heinlein într-un fel de examinare autobiografică a carierei lui, culegere apărută în 1989 cu titlul Grumbles from the Grave. O lectura fenomenala care nu a fost tradusa in limba romana. (mai mult…)
