Zecharia Sitchin – 5/5 Planetele Extrasolare

La 14 noiembrie 2008, au facut senzatie doua descoperiri astronomice privind planetele extrasolare. Amandoua reafirma ceea ce Sitchin a sugerat acum mai mult de 30 de ani, in “A 12-a Planeta”, iar una dintre descoperiri are aspecte surprinzatoare, care coroboreaza – si chiar explica – detalii ale miturilor stravechi.

Termenul folosit pentru a numi planetele care nu se afla in sistemul nostru solar este de ‚planete extrasolare’; acestea au o orbita separata fata de Soarele nostru. De la inceputul acestui secol, au fost descoperite mai mult de 300 planete extrasolare, dar nu au fost vazute de fapt. Existenta lor a fost confirmata prin efectul gravitational sau de alte efecte ale stelelor parinte. Stirile noi sunt ca doua echipe de astronomi de la NASA au reusit sa vada si sa fotografieze astfel de planete extrasolare, confirmand astfel existenta altor sisteme solare in univers.

Fotografiile facute de prima echipa arata 3 planete – un veritabil sistem planetar – aflate pe orbita stelei HR8799, in constelatia Pegasus; fotografiile celei de-a doua echipe arata o planeta cu o masa estimata a fi de trei ori mai mare ca cea a lui Jupiter, aflata pe orbita stelei Fomalhaut.

Teoretic, a fost considerat posibil ca planetele sa orbiteze stele, altele decat Soarele, dar numai in 1988 astronomii canadieni au descoperit prima data o astfel de planeta, iar confirmarea decoperirii a venit de-abia in 2003.

Si cu toate acestea, cand A 12-a Planeta a fost publicata in 1976,  Sitchin a facut afirmatia in carte ca planete extrasolare exista. El a ajuns la aceasta concluzie indrazneata tratand creatia epica a Mesopotamiei Enuma elish nu ca pe un mit alegoric al Binelui contra Raului (cum fac altii), ci ca pe o sofisticata cosmogonie avand o legatura stiintifica cu istoria sistemului nostru solar. El a scris ca atunci cand sistemul nostru solar era in formare, a fost invadat de o planeta straina, aruncata afara din sistemul ei solar, atrasa apoi de forte gravitationale si sfarsind (dupa o ciocnire) ca fiind un membru al sistemului nostu solar.

In mod uimitor, mai multe aspect ale descoperirilor NASA se armonizeaza cu stravechi cunostinte (pe care multi le numesc mituri sau legende). 

Planeta descoperita de a doua echipa de la NASA , se afla pe orbita stelei Fomalhaut, al carui nume inseamna “Gura pestelui”.   Stralucitoare, este steaua principala din constelatia Piscis Australis (Pestele Sudului). Situata la sud de marea constelatie Aquarius, a fost descrisa ca un peste hranindu-se din apa care cade din cupa lui Aquarius si legand-o de constelatia vecina Pisces (Pesti) .

Asa cum au atestat astronomii greci si romani in sec.3 BC, aceste trei constelatii ocupau ‘zona de apa’ a lui Neptun in ceruri – o traditie care merge inapoi in Mesopotamia, care le asocia pe cele trei cu zeul EA (“El, a carui casa este apa”), zeul originar al Marilor si Pestilor din ele. Savantii greci  au citat istoria provenind de la preotul babilonian Berossus – divinul Om-peste ‘Oannes’, care a mers pe apa, venind din Golful Persic si daruind civilizatie omenirii.

Aceste detalii se potrivesc cu textele Sumeriene, conform carora EA (cunoscut mai tarziu ca ENKI) era liderul primului grup de astronauti ai Nibiru, care a amerizat in Golful Persic si a mers pe apa spre tarm imbracat ca un peste.

Descoperirea NASA a unei planete mari pe orbita stelei principale din constelatia Pestelui Sudului poate insemna mai mult decat simpla potrivire cu mituri stravechi – poate explica un fragment enigmatic din Enuma elish.

Textul, tratat de Sitchin literar si nu ca alegorie, descrie formarea planetelor sistemului nostru solar, terminand cu “EA” (pe care o numim dupa romani Neptun)  aflata cel mai departe de Soare. Apoi, atribuie lui EA/Neptun efortul “nasterii” in sistemul nostru solar  a unei planete straine, care a venit din alta parte – “din inima Adancului” si totusi generata/nascuta in alta parte, ‘Marduk’ fiind considerat ca avand o legatura genetica cu EA – fiind fiul sau.

Daca luam in considerare textul Enuma elish, cu locul de unde a venit Nibiru/Marduk si il coroboram cu descoperirea NASA (conform cu webul lui Sitchin), ajungem la locul de unde a venit “Samanta vietii” (DNA) in sistemul nostrum solar – si sursa unde cei care au dat viata DNA-ului pot fi gasiti. Este o scurta calatorie de 25 de ani lumina ‘destul de aproape ca sa consideram trimiterea unei navete pana acolo” – a spus dr. Paul Kalas, unul din descoperitorii noii planete, ziarului New York Times.

Postat de @demeter 

Etichete civilizatii, Demeter, Esoterica, Istorie, Zecharia Sitchin