Zecharia Sitchin – 3/ Pro si contra

Cand Sitchin si-a scris cartile, numai cativa specialisti cunosteau limba Sumeriana, dar, acum, aproape oricine poate apela la cartea publicata in 2006 Sumerian Lexicon. Se pare ca traducerile unor mari parti de text nu sunt corecte in cartile lui Sitchin.

Teoria lui Sitchin privind „coliziunea planetelor” se aseamana putin cu alta teorie, iubita de astronomii moderni, si anume „teoria impactului gigant”, prin care s-a format Luna acum aprox. 4,5 miliarde de ani, printr-o coliziune intre Pamantul de-abia format si un alt corp ceresc.

Cu toate acestea, coliziunile sugerate de Sitchin difera in detalii si in ani. Ca si in tezele din cartea lui Immanuel Velikovsky, Worlds in Collision, Sitchin afirma ca a gasit dovezi in mitologie ca lumea in antichitate cunostea miscarile planetelor. In cazul lui Velikovsky, aceste coliziuni interplanetare ar fi avut loc in timpul existentei rasei umane, in timp ce Sitchin afirma ca au avut loc la inceputurile formarii Pamantului ca planeta, dar au intrat in mitologie prin rasa extraterestra, care si-a continuat viata pe Nibiru dupa dezvoltarea rasei umane.

Schema lui Sitchin pentru crearea sistemului solar este greu sa se impace cu excentricitatea (Eccentricity poate fi interpretata ca marimea deviatiei fata de un cerc) mica a orbitei Pamantului de numai 0,0167. Suporterii lui Sitchin afirma ca formarea Pamantului se poate explica prin coliziunile mentionate, si de aici aparitia continentelor de o parte si a unui ocean mare de alta parte a planetei.

Peter James (autor si istoric britanic, specialist in istoria si arheologia antica din regiunea estica a Mediteranei) l-a criticat pe Sitchin pentru ignorarea populatiei din afara Mesopotamiei si mai ales pentru neintelegerea literaturii Babiloniene:

„ El (Sitchin) foloseste Enuma Elish ca fundament pentru cosmogonia sa, identificandu-l pe tanarul zeu Marduk, care rastoarna vechiul regim al zeilor si creaza Pamantul, ca pe „a 12-a planeta” necunoscuta. El reinterpreteaza cosmogonia Babiloniana. Pentru a demonstra acest lucru, el interpreteaza teogonia Babiloniana ca fapt dovedit pentru nasterea celorlalte 11 planete. Numele Babiloniene pentru planete sunt stabilite fara umbra de indoiala – Ishtar era zeitatea lui Venus, Nergal a lui Marte si Marduk a lui Jupiter -, confirmate de sute de tablete astronomice/ astrologice si inscrisuri pe tablete de lut, precum si papirusuri din perioada Helenistica.

Sitchin a ales sa ignore aceste fapte si atribuie identitati planetare nejustificate zeitatilor mentionate in teogonie. De exemplu, Apsu, atestat ca zeu al apelor primare, devine Soarele ! Ea, asa cum ii convine lui Sitchin, este cateodata planeta Neptun si cateodata un extraterestru. Iar identitatea zeitei Ishtar, ca planeta Venus, figura centrala in religia Mesopotamiei, nu este mentionata nicaieri in carte – in schimb, Sitchin atribuie arbitrar lui Venus o alta zeitate din Enuma Elish si ii rezerva lui Ishtar rolul de femeie astronaut. „

Idei similare au fost avansate si de alti autori ca Immanuel Velikovsky, Erich von Daniken, Alan F. Alford si Laurence Gardner.

Idei similare au fost avansate si de alti autori ca Immanuel Velikovsky, Erich von Daniken, Alan F. Alford si Laurence Gardner.

Influente

Raelism-ul, religia UFO, fondata de Claude Vorilhon si-a apropiat in crezurile sale cateva din ideile lui Sitchin, ca si religia Nuwaubian, fondata de Dwight York. (Wikipedia) Zetatalk, cultul prin Internet, fondat de Nancy Leider descrie Planeta X, ca un obiect mare, care – spun ei – e pe cale sa loveasca Pamantul, ca „Nibiru” din cartile lui Sitchin.

Urmeaza idei recente emise de Sitchin - Incalzirea globala / Ice Age 2

Postat de @demeter

Etichete civilizatii, Demeter, Esoterica, Istorie, Sumer-Sumerieni, Zecharia Sitchin